Leziuni ale meniscului de la nivelul articulatiei genunchiului

Vezi galerie foto

Cele doua meniscuri pot fi lezate usor printr-o miscare de rotatie a genunchiului in timpul unui efort sustinut. Ruperea partiala sau totala a meniscului apare la o miscare brusca de torsiune sau rotatie a coapsei, in timp ce piciorul sta pe loc (de exemplu, la intoarcerea brusca pentru a lovi mingea de tenis).

Daca ruptura este minima, meniscul ramane conectat in partea anterioara si posterioara a genunchiului; daca ruptura este mare, meniscul poate sa atarne de un filament al cartilajului. Gravitatea unei rupturi depinde de localizare si extensie.

In general, la ruptura de menisc apare durere, in special cand piciorul este indreptat (la extensia piciorului). Durerea poate fi moderata, iar pacientul poate continua activitatea.

Durerea severa apare cand un fragment din menisc ramane intre femur si tibie. Tumefierea poate sa apara imediat dupa injurie, daca vasele de sange sunt lezate, sau la cateva ore dupa injurie daca spatiul articular se umple cu lichid produs ca raspuns la inflamatie. Daca este lezata plica sinoviala, aceasta se inflameaza si produce lichid pentru a se proteja, instalandu-se sindromul plicii sinoviale.

Aceste modificari determina tumefierea genunchiului. Uneori, o leziune netratata poate sa devina dureroasa dupa mai multe luni sau chiar ani mai tarziu, mai ales daca genunchiul a fost lezat a doua oara. Dupa o injurie, genunchiul poate sa se blocheze sau sa fie slabit. Simptomele unei leziuni ale meniscului pot sa se remita spontan, dar frecvent simptomele persista si necesita tratament.

Pe langa anamneza pacientului, in care se descrie debutul durerii si al tumefierii, medicul poate efectua o radiografie a genunchiului afectat. Examinarea poate sa includa un test in care medicul flecteaza piciorul, apoi roteaza intern si extern in timp ce extinde piciorul. Durerea aparuta la aceasta manevra sugereaza ruptura de menisc. Un test de rezonanta magnetica imagistica poate fi recomandat pentru confirmarea diagnosticului. Ocazional, medicul se poate folosi de artroscopie pentru diagnostic si tratament.

Daca leziunea este minima, iar durerea si celelalte simptome dispar, medicul va recomanda un program de exercitii de fortificare a musculaturii. Exercitiile pentru afectiunile meniscului sunt efectuate initial sub supravegherea unui medic sau terapeut.

Terapeutul se va asigura ca pacientul efectueaza exercitiile corect si fara riscul de aparitie a unei noi injurii. Exercitiile urmatoare sunt destinate fortificarii musculaturii coapsei si cresterii elasticitatii:

- incalzirea articulatiei prin mersul pe bicicleta medicinala, apoi exercitii de intindere si ridicare a piciorului

- extinderea piciorului din pozitia sezanda (poate fi asezata o greutate mica pe glezna pentru acest exercitiu)

- in decubit ventral, se executa miscari de ridicare ale piciorului

- exercitii in piscina, inclusiv mersul rapid cu apa la nivelul pieptului, ridicarea fiecarui picior la 90 cu spatele lipit de un perete al bazinului.

Daca ruptura este extinsa, medicul poate efectua artroscopie sau operatie chirurgicala, pentru a evalua severitatea si pentru repararea leziunii. Medicul poate sutura meniscul la pacientii relativ tineri, daca leziunea este intr-o zona bine vascularizata si ligamentele sunt intacte. Majoritatea atletilor tineri vor putea efectua activitatile sportive viguroase dupa repararea meniscului.

La pacientii varstnici sau daca ruptura este intr-o zona slab vascularizata, medicul va rezeca o portiune mica din menisc, pentru a netezi suprafata. In unele cazuri, medicul va rezeca intregul menisc.

Totusi, reumatismele degenerative, cum ar fi osteoartrita, prezinta un risc mai mare de dezvoltare daca meniscul este indepartat in intregime. Medicii cercetatori investigheaza o procedura prin care este inlocuit meniscul cu un menisc de la un cadavru (alogrefa). O grefa de menisc este fragila si se poate micsora si rupe usor. Cercetatorii au incercat inlocuirea meniscului cu unul artificial, dar procedura a avut si mai putin succes decat alogrefa.

Reabilitarea dupa repararea chirugicala a meniscului dureaza cateva saptamani, iar activitatea postoperatorie este mai restrictionata decat in cazul rezectiei totale a meniscului.

Cu toate acestea, exercitiile grabesc vindecarea. Indiferent de tipul de operatie chirurgicala, reabilitarea include mersul, exercitiile de flexie si extensie ale genunchiului si exercitiile de fortificare a musculaturii coapsei.

Cele mai bune rezultate ale unui tratament pentru o leziune de menisc sunt obtinute la pacientii fara modificari ale cartilajului articular si fara leziuni ale ligamentului incrucisat anterior intact.