Neuropatia periferica - cauze, simptome si tratament

Neuropatia periferica este o boala neurologica prin care este afectata conexiunea sistemului nervos periferic cu creierul si coloana vertebrala.

Pacientii diagnosticati cu neuropatie periferica prezinta simptome specifice, precum furnicaturi, senzatie de amorteala, slabiciune generalizata si arsuri la nivelul regiunii afectate.

De cele mai multe ori, neuropatia periferica se manifesta la nivelul membrelor inferioare si superioare, cu aceleasi simptome. Purtarea de manusi sau sosete poate sa agraveze manifestarile clinice ale neuropatiei periferice.

Neuropatia periferica poate sa afecteze mai multe categorii de nervi, inclusiv cei motorii, senzoriali sau cei ai sistemului nervos vegetativ. De asemenea, afectiunea poate sa fie restransa sau extinsa, in functie de dimensiunea fibrelor nervoase lezate.

Totodata, neuropatia periferica poate sa fie localizata la nivelul unor nervi specifici, situatie in care simptomatologia se rezuma la disfunctiile nervului in cauza. Cel mai frecvent nerv specific implicat in neuropatia periferica este nervul median, cordon cilindric albicios situat la nivelul incheieturii mainii. Un alt nerv ce poate sa fie lezat, producand semnele si simptomele neuropatiei periferice, este nervul ulnar, situat la nivelul cotului.

Alti nervi specifici implicati in aceasta afectiune neurologica pot fi:

- nervul peronier (situat in partea exterioara a genunchiului)
- nervul genital (cauzeaza dureri la nivelul perineului)
- nervul cutanat femural (produce senzatie de amorteala in partea exterioara a coapsei)

Exista o serie intreaga de cauze posibile ale neuropatiei periferice, de la traumatismele externe, pana la deficientele in nutrienti esentiali sau afectiuni cronice adiacente

- diabetul zaharat
- nevralgia post herpetica
- deficientele in vitamina B12 si acid folic
- consumul de alcool
- bolile autoimune (lupusul, artrita reumatoida, sindromul Guillan-Barre)
- SIDA (din pricina bolii propriu-zise sau a tratamentului)
- sifilisul
- insuficienta renala
- administrarea de statine
- neuropatiile congenitale (neurofibromatoza, boala Fabry, boala Tangier, amiloidoza ereditara)
- bolile ereditare (polineuropatie, boala Charcot-Marie-Tooth)
- expunerea la toxine (metale grele, compusi din aur, plumb, arsenic, mercur, pesticide)
- medicamente administrate in tratarea cancerului (vincristina)
- antibioticele metronidazol si izoniazida

Simptomele neuropatiei periferice variaza in functie de cauza, deci de nervul afectat. In mod tipic, afectiunea afecteaza nervii senzoriali, motiv pentru care pacientii prezinta senzatii de durere, arsura sau furnicaturi, de regula la nivelul mainilor si al picioarelor. Toate aceste manifestari clinice sunt urmate de amorteala si arsuri ale degetelor membrelor inferioare si superioare.

Cand zona zoster este cea care provoaca neuropatia periferica, nervul particular afectat cauzeaza arsuri locale si mancarimi, de regula in regiunea pieptului, a chipului, a feselor etc. Alte simptome senzoriale tipice pot fi:

- incapacitatea de a distinge stimulii tactili
- incapacitatea de a simti pozitia articulatiilor in spatiu
- dificultatea de a atinge suprafete, pana si cele foarte fine (hiperestezii)

De asemenea, neuropatia periferica poate prezenta si simptome motorii, caracterizate prin

- slabiciune generalizata a corpului
- pierderea dexteritatii
- hipotrofie musculara
- crampe musculare

Sistemul nervos vegetativ controleaza functiile organismului inconstiente (rata cardiaca, digestia, defecatia etc), asadar neuropatia manifestata la acest nivel poate sa aiba ca simptome pierderea totala a controlului asupra acestor functii:

- hipertensiune arteriala
- defecatia (diaree, constipatie)
- transpiratie continua

Intrucat neuropatia periferica are numeroase cauze si forme de manifestare, primul pas in stabilirea unui diagnostic este evaluarea atenta a istoricului medical si efectuarea examenului fizic, ce include teste de monofilament si vibratii.

Este necesara si efectuarea testelor de sange care sa masoare expunerea la toxine, precum si a studiilor de conducere nervoasa si a electromiografiei, eficiente in depistarea neuropatiei periferice de la nivelul fibrelor nervoase mari.

Biopsiile cutanate sau testele reflexelor (masurarea cantitativa a reflexului axonal sudomotor) sunt utile in diagnosticarea neuropatiei periferice stabilite la nivelul fibrelor nervoase mici.

La fel ca in cazul diagnosticului, tratamentul pentru neuropatia periferica variaza si el in functie de cauza specifica. Asadar, primul pas este evaluarea sursei afectiunii

- Deficientele in vitamine pot fi corectate usor prin administrarea de suplimente si urmarea unei diete corespunzatoare.

- Diabetul zaharat poate fi controlat prin tratament, astfel incat sa se previna simptomele neuropatiei periferice.

- Bolile autoimune pot fi oprite din evolutie prin tratamentul de specialitate.

- Blocarea nervilor poate fi corectata prin terapie fizica, injectii sau interventii chirurgicale.

Atunci cand nu este disponibil un tratament specific (nu s-a depistat cu exactitate cauza afectiunii), simptomele neplacute ale neuropatiei periferice pot fi controlate medicamentos.

Suplimentele de vitamina B6 si acid alfa-lipoic sunt folosite pentru ameliorarea simptomelor in cazul neuropatiei periferice induse de chimioterapie.

O alta componenta importanta a tratamentului neuropatiei periferice cuprinde si respectarea unei igiene zilnice alimentare si a furnizarii de suport psihologic. In prezent, afectiunea este tratata in centre de recuperare cu ajutorul metodelor alternative de hidroterapie, electroterapie sau masaj.

Oamenii de stiinta lucreaza in continuare la dezvoltarea de noi tratamente pentru neuropatia periferica, de la evaluarea eficacitatii gelurilor topice, pana la tratamente adresate modificarii maduvei osoase.