Mielopatia - deteriorarea maduvei spinarii

Mielopatia reprezinta un sindrom neurologic caracterizat prin afectarea maduvei spinarii, determinand o varietate de simptome motorii, senzitive si autonome.

Termenul mielopatie este generic si se refera la afectarea medulara de orice cauza, incluzand procese degenerative, inflamatorii, vasculare, infectioase, neoplazice sau traumatice.

Desi simptomatologia poate varia in functie de nivelul si extinderea afectarii, mielopatia are un impact major asupra calitatii vietii, necesitand o abordare diagnostica si terapeutica prompta.

Mielopatiile pot fi clasificate pe baza etiologiei lor in:

- Mielopatii degenerative: cel mai frecvent, exemplu fiind mielopatia cervicala spondilotica.

- Mielopatii inflamatorii si autoimune: mielita transversa, scleroza multipla, neuromielita optica.

- Mielopatii infectioase: tuberculoza, virus herpes, HIV, sifilis.

- Mielopatii vasculare: infarct medular, malformatii arterio-venoase.

- Mielopatii neoplazice: metastaze, tumori primare medulare.

- Mielopatii metabolice/toxice: deficit de vitamina B12, intoxicatii cu metale grele.

Indiferent de etiologie, mielopatia implica afectarea tracturilor longitudinale ale maduvei (cortico-spinal, spinotalamic, coloane posterioare), conducand la perturbari in transmiterea impulsurilor nervoase.

In cazurile inflamatorii sau ischemice, exista un proces acut cu edem si necroza.

In cele degenerative, compresia progresiva duce la demielinizare si atrofie neuronala.

In formele infectioase si neoplazice, mecanismul include infiltrarea sau compresia extrinseca a maduvei.

Simptomele mielopatiei depind de nivelul medular afectat si de extensia leziunii.

Printre acestea se numara:

- Slabiciune musculara: mai frecvent la membrele inferioare,

- Tulburari senzitive: parestezii, hipoestezie, disestezii, semn al bandei toracice (senzatia de constrictie toracica in mielita transversa).

- Tulburari de mers si coordonare: mers ataxic, instabilitate.

- Spasticitate si hiperreflexie: reflexe exagerate, clonus.

- Tulburari sfincteriene: incontinenta urinara sau fecala, retentie urinara, imperiozitate mictionala/fecala, tulburari erectile

- Durere radiculara: in cazul afectarii radacinilor nervoase.

Tabloul clinic poate fi acut, subacut sau cronic, cu evolutie lent progresiva in cazul mielopatiei degenerative.

Evaluarea unei mielopatii presupune o abordare integrata:

- Examen neurologic complet: identificarea nivelului leziunii si caracterul afectarii.

- RMN medular: metoda imagistica de electie pentru identificarea compresiei, inflamatiei sau leziunilor structurale.

- Punctie lombara: in mielitele inflamatorii sau infectioase – evidentiaza pleiocitoza, proteinorarie crescuta, oligoclonale.

- Analize serologice: B12, HIV, VDRL, anticorpi specifici (anti-AQP4, anti-MOG, ANA).

- EMG si VEP/SEP: utile pentru evaluarea functionala a nervilor si traseelor medulare.

Tratamentul depinde de cauza mielopatiei:

- Degenerativa (spondilotica): interventie neurochirurgicala pentru decompresie, reabilitare fizica.

- Inflamatorie (mielita transversa): corticosteroizi intravenos, plasmafereza, imunoglobuline.

- Infectioasa: tratament etiologic (antivirale, antibiotice specifice).

- Neoplazica: corticoterapie, radioterapie, tratament oncologic specific.

- Deficitara/metabolica: corectia carentei (ex. vitamina B12).

Terapia simptomatica include antispastice, tratamentul durerii neuropate, fizioterapie intensiva si suport psihologic.

Fiziokinetoterapia joaca un rol esential in procesul de recuperare a pacientilor cu mielopatie, indiferent de etiologia acesteia.

Scopul principal este restabilirea functiei motorii, ameliorarea durerii, prevenirea complicatiilor secundare si imbunatatirea calitatii vietii.

Reabilitarea trebuie initiata cat mai curand posibil, adaptata individual si realizata intr-o echipa multidisciplinara.

Evaluarea initiala

Planul de fiziokinetoterapie se bazeaza pe o evaluare completa, care include:

- Gradul de afectare motorie si senzitiva.

- Prezenta spasticitatii sau a slabiciunii musculare.

- Statusul functional general si nivelul de autonomie.

- Tulburarile de echilibru, coordonare si mers.

- Functia respiratorie si sfincteriana.

Obiectivele recuperarii

- Cresterea fortei musculare si a rezistentei fizice.

- Prevenirea si corectarea deformarilor posturale si a contracturilor.

- Redobandirea autonomiei in activitatile zilnice.

- Imbunatatirea echilibrului si a controlului postural.

- Educatia pacientului pentru autogestionarea bolii.

Tehnici de fiziokinetoterapie

- Exercitii pasive si active: pentru mobilizarea articulatiilor si mentinerea amplitudinii de miscare.

- Exercitii de intarire musculara: progresive, adaptate gradului de afectare.

- Antrenamentul mersului: utilizand paralele, cadre, bastoane sau alte dispozitive de asistenta.

- Exercitii de echilibru si coordonare: pe plan stabil si instabil.

- Terapie ocupationala: pentru redobandirea activitatilor zilnice (imbracat, igiena personala, alimentatie).

- Hidrokinetoterapie: ideala pentru pacientii cu deficit motor sever.

- Terapie respiratorie: in cazurile cu afectare toracala.

In faza cronica, accentul se pune pe mentinerea progreselor obtinute, prevenirea regresului functional si adaptarea mediului de viata.

Se pot utiliza orteze, scaune rulante sau alte dispozitive pentru mobilitate.

Sprijinul psihologic este esential, deoarece dizabilitatea poate afecta profund starea emotionala a pacientului.

Prognosticul variaza in functie de etiologie, severitate si rapiditatea interventiei terapeutice.

In formele acute (mielita, ischemie), interventia precoce poate preveni deficitul permanent. In mielopatiile degenerative, recuperarea este adesea partiala, dar tratamentul poate stopa progresia.

Complicatiile includ paraplegie, tulburari sfincteriene ireversibile, durere cronica si sindrom de anxietate asociat dizabilitatii.

Mielopatia este o entitate clinica cu multiple etiologii, ce necesita recunoastere precoce si tratament tintit pentru a preveni dizabilitatea.

O evaluare multidisciplinara si abordare personalizata sunt esentiale in managementul pacientilor.

Progresul in imagistica si imunologie a permis o mai buna intelegere a patogeniei si tratamentului mielopatiilor, dar provocarile raman semnificative in cazurile complexe sau avansate.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21966-myelopathy
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/myelopathy
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9331834/