O privire mai atenta asupra chisturilor dentare

Un chist este o colectie bine delimitata sub forma unui sac sau punga in interiorul caruia se gaseste fie lichid, fie un material tisular de consistenta moale.

Chisturile se pot forma in orice tesut al organismului si la orice varsta.

Chisturile pot fi unice sau multiple si pot avea diverse marimi: de la chisturi mici, microscopice chiar, la unele foarte mari, cunoscute si sub numele de chisturi gigante.

O caracteristica importanta a tuturor chisturilor este prezenta unui perete celular extern care delimiteaza extrem de bine continutul chistului de tesuturile situate in exteriorul acestuia.

Chisturile apar destul de frecvent si in zona capului sau in interiorul cavitatii bucale. Daca se formeaza in jurul unui dinte, vorbim despre un chist dentar.

De obicei, chistul reprezinta o reactie a organismului la actiunea unor factori externi, cum ar fi o infectie microbiana sau un corp strain.

Chisturile sunt afectiuni cronice care se dezvolta lent de-a lungul mai multor luni sau chiar ani de zile fara a prezenta simptome semnificative.

Cel mai frecvent, chisturile dentare se formeaza la varful sau in jurul radacinilor unor dinti cu infectii vechi; aceste colectii sunt cunoscute si sub numele de chisturi periapicale.

O alta categorie de chisturi dentare sunt cele care se formeaza in jurul unor dinti inclusi.

Chistul periapical se dezvolta atunci cand bacteriile prezente in interiorul unui dinte infectat elibereaza diverse toxine in tesuturile din jurul acestuia, conducand la aparitia unor inflamatii cronice.

De cele mai multe ori, chistul evolueaza fara dureri, astfel incat pacientii nu sunt constienti de prezenta acestuia pana la descoperirea intamplatoare in timpul unui examen radiologic de rutina.

Totusi, o infectie secundara a chistului poate produce dureri (si alte simptome).

Exista 3 evolutii clinice in care un chist dentar poate crea probleme severe:

1. Daca un chist dentar se infecteaza, acesta poate produce dureri severe care pot fi insotite si de tumefieri in zona respectiva si/ sau alterarea starii generale.

Un chist dentar infectat poate conduce la formarea unui abces dentar, o afectiune acuta care se manifesta prin aparitia unei colectii de puroi la varful sau in partea laterala a dintelui.

Abcesul dentar necesita un tratament de urgenta pentru a preintampina aparitia unor complicatii grave.

2. In timp ce chistul isi mareste dimensiunile, acesta va distruge tesutul osos sanatos din jurul lui, slabind rezistenta maxilarelor. Cu cat mai mare va creste chistul, cu atat mai mult va creste si riscul de fracturi spontane ale osului.

In asemenea situatii, orice traumatism (chiar daca este de intensitate mai mica) poate produce fracturi ale maxilarelor. De fapt, unele chisturi sunt descoperite doar ca urmare a unor asemenea fracturi.

3. Chisturile mari pot exercita presiuni importante asupra dintilor vecini precum si pe alte structuri al cavitatii bucale (vase, nervi etc.).

Acestea pot impiedica functionarea normala a aparatului dento-maxilar, conducand la diverse complicatii (infectii ale dintilor vecini, diverse complicatii osoase, dureri datorate presarii nervilor etc.).

Din aceste motive, este esential ca, odata ce au fost descoperite, chisturile dentare sa fie tratate cat mai repede cu putinta.

Daca nu produc complicatii, chisturile pot fi descoperite doar in urma unei radiografii dentare.

Pe radiografie, chisturile apicale apar sub forma unor zone radiotransparente (adica de culoare inchisa) de forma rotunda in jurul varfului radacinii.

Chistul dentar este de obicei mai mare decat granulomul dentar si are marginile mai regulate.

Bineinteles, chisturile pot fi descoperite si cu ajutorul unor examinari imagistice mai avansate precum tomografia sau RMN.

Iata o intrebare extrem de importanta deoarece multi pacienti confunda cele 2 afectiuni:

a. Un abces dentar este o colectie localizata de puroi care se formeaza la varful radacinii unui dinte. Este o infectie acuta, ceea ce inseamna ca este insotita de dureri intense si aparitia unei colectii de puroi sub forma unei umflaturi (sau tumefieri) in dreptul dintelui afectat.

Alte semne asociate cu abcesul dentar sunt o gingie rosie si tumefiata in dreptul dintelui afectat si, in cazul abceselor mai mari, tumefierea obrazului sau fetei in partea corespunzatoare acestuia.

Abcesele dentare necesita un tratament imediat deoarece nu se vindeca de la sine. Mai mult, acestea pot difuza in zonele si tesuturile invecinate provocand uneori infectii extrem de grave

b. Un chist dentar este o infectie cronica, ceea ce inseamna ca evolutia este lenta, fara a produce dureri sau alte simptome. Complicatiile chisturilor dentare apar dupa o evolutie indelungata a acestuia, de obicei datorita unor infectii secundare.

Chisturile dentare pot fi pline de lichid, dar acest lichid nu este niciodata puroi. Puroiul apare doar daca chistul se infecteaza.
Chiar daca chisturile dentare evolueaza lent si fara dureri, este foarte important ca acestea sa fie tratate imediat ce au fost descoperite.

Tratamentul chisturilor dentare poate varia de la un tratament conservativ ce vizeaza salvarea dintelui pana la extractia acestuia.

Daca vorbim despre un chist mic situat la varful unui dinte gangrenat, un tratament endodontic corect al dintelui infectat poate duce la resorbtia chistului fara a mai fi nevoie de nici o interventie chirurgicala.

Cercetarile au stabilit ca leziunile apicale cronice sunt eliminate de catre organism odata de factorul cauzator a fost indepartat. In asemenea situatii, tratamentul endodontic se poate intinde pe parcursul mai multor sedinte (care pot dura pana la 8 saptamani) in functie de timpul necesar vindecarii.

Chisturile mai mari ar putea avea nevoie de o abordare chirurgicala. Rezectia apicala sau apectomia este o interventie chirurgicala care are ca obiectiv indepartarea varfului radacinii impreuna cu tesutul infectat inconjurator.

In sfarsit, daca dintele este distrus sau stabilitatea acestuia este precara deoarece s-a pierdut o cantitate insemnata din osul ce il sustine, se va apela la extractia dintelui urmata de chiuretajul tesutului infectat.