Leucoplazia - leziunea premergatoare cancerului oral

Leucoplazia este o afectiune a mucoaselor, ce implica formarea de placi albicioase la nivelul mucoasei orale: limba, mucoasa obrajilor, palatul dur, uneori gingii. Aceste placi nu pot fi indepartate prin raclare.

Leucoplazia nu are o cauza cunoscuta, insa cercetatorii cred ca factorii iritanti au, in timp, acest efect asupra mucoasei orale. Dintre acesti factori, fumul de tigara este cel mai frecvent incriminat in dezvoltarea leucoplaziei.

Medicii considera leucoplazia ca fiind o afectiune pre-canceroasa.

Exista un tip special de leucoplazie, numita eucoplazia paroasa, care afecteaza preponderent pacientii cu sistem imunitar deja slabit, precum pacientii HIV/SIDA.

Leucoplazia produce leziuni la nivelul gingiilor, interiorul obrajilor, baza limbii, palatul dur (partea posterioara a cavitatii orale) si uneori, si la nivelul limbii. Se formeaza aceste placi albe de diverse dimensiuni, de regula multiple, ce nu sunt dureroase.

Nefiind dureroase, ele pot trece neobservate o vreme. Leziunile specifice leucoplaziei pot fi descrise astfel:
• Placi albe sau albe-cenusii ce nu pot fi indepartate prin raclare
• Forme neregulate si dimensiuni diferite
• Mucoasa ingrosata, ceva mai dura decat mucoasa normala
• Asociate cu leziuni rosiatice, reliefate, caz in care riscul de cancer este mai crescut

Leucoplazia paroasa implica leziuni ce seamana cu firele de par. Placile albe formeaza pliuri si indoituri, avand suprafata neregulata, ducand la un aspect paros, de obicei pe partile laterale ale limbii. Asemanator leucoplaziei clasice, si in acest caz placile sunt aderente, nedetasabile.

Leucoplazia paroasa este adesea confundata cu infectiile orale. Este mai frecventa in cazul pacientilor cu sistem imunitar scazut, precum cei diagnosticati cu HIV/SIDA, pacientii oncologici sau cei aflati sub tratament cronic cu corticosteroizi.

Chiar daca leucoplazia nu produce, de regula, disconfort, uneori poate indica o afectiune mai grava. Daca observati oricare dintre urmatoarele semne si simptome, faceti o vizita la medicul stomatolog sau la medicul de familie:
• Placi sau puncte albe la nivelul cavitatii orale, care nu se vindeca de la sine in 2 saptamani
• Leziuni reliefate de culoare alba, rosie sau bruna la nivelul mucoasei orale
• Modificari persistente de grosime si textura a mucoasei orale
• Durere la nivelul urechilor, in timpul deglutitiei (inghitire)
• Diminuare progresiva a capacitatii de deschidere a gurii si de mobilizare a mandibulei 

In continuare, cercetarile continua pentru a identifica una sau mai multe cauze exacte ale leucoplaziei. Desi cauza nu este cunoscuta, studiile desfasurate pe parcursul anilor au gasit un factor de risc major: iritatia cronica a muscoasei orale, data in principal de tutun.

Iritatia continua, pentru o perioada lunga, duce la lezarea si ingrosarea pielii si a muscoasei orale. Fenomenul de ingrosare poate fi pus pe baza hiperkeratozei (ingrosarea stratului superficial), care apare ca un raspuns al organismului la factorii agresori directi.

Persoanele fumatoare dezvolta leucoplazie de 6 ori mai frecvent decat nefumatorii. Consumul cronic de alcool, asociat cu tabagismul cronic, creste si mai mult riscul de leucoplazie si de evolutie nefavorabila a acesteia. Astfel, in cazul unui pacient cu leucoplazie, care este fumator, fumatul cronic va fi intotdeauna presupusa cauza a afectiunii.

Intrucat leziunile orale albicioase, nedetasabile, pot fi atribuite multor afectiuni inafara leucoplaziei, este important ca medicii si pacientii sa tina cont si de alta cauze ale acestor modificari. Alte cauze includ linea alba jugala sau candidoza manifestata la nivel oral.

In general, orice ditructie tisulara sau iritatie cronica a tesutului din cavitatea orala, creste riscul pacientului de a dezvolta leucoplazie.

Alti factori ce pot avea un rol in dezvoltarea si progresia leucoplaziei, includ:
• Virusul papilloma uman sau HPV. Acesta produce o suprainfectie ce creste riscul leucoplaziei de a deveni cancer oral
• Igiena orala necorespunzatoare
• Muscaturi repetate a limbii sau obrajilor
• Consum excesiv de alcool
• Mestecarea anumitor tipuri de nuci si frunze, ce pot irita mucoasa orala

Leucoplazia paroasa orala, un tip special de leucoplazie, este identificata preponderent in randul pacientilor imuno-compromisi. In cazul pacientilor HIV/SIDA, leucoplazia paroasa este adesea primul semn de boala. Aceasta este frecvent asociata cu o infectie cu virus Epstein-Barr in antecedentele pacientului. Leziunile din acest tip de leucoplazie sunt, de asemenea, nedureroase. Diferenta majora consta in faptul ca leucoplazia paroasa nu creste riscul de cancer oral.

Medicii stabilesc, de regula, diagnosticul de leucoplazie prin excluderea tuturor celorlalte cauze posibile. Pentru acest lucru, medicul va efectua un examen obiectiv si va avea o discutie cu pacientul in ceea ce priveste debutul semnelor si simptomelor, precum si istoricul personal patologic al pacientului.

Odata suspicionata leucoplazia, medicul poate incepe cu o biopsie, pentru a exclude prezenta leziunilor maligne: cancer oral. Prin biopsie, medicul preleveaza o parte din tesutul oral afectat, pentru a fi analizat la microscop ulterior.

Exista doua tipuri de biopsie, iar medicul va recomanda una dintre acestea, rareori pe ambele:
• Biopsia prin periere orala: medicul foloseste o mica periuta, de unica folosinta, pentru a colecta celule de pe suprafata placilor albicioase. Proba va fi apoi trimisa la analiza microscopica
• Biopsie excizionala: Aceasta este realizata de catre un medic chirurg si/sau un medic ORL-ist. Acesta va indeparta chirurgical una sau mai multe placi de leucoplazie, ce vor fi ulterior analizate.

Daca leziunile nu dau semne de malignitate, la analiza microscopica, medicii vor trata leucoplazia ca pe o leziune benigna. In primul rand, acestia vor recomanda ferm oprirea fumatului si a utilizarii de produse iritante, precum si adoptarea unei rutini de ingrijire orala ceva mai amanuntita.

Daca placile albe nu se retrag de la sine, odata indepartati factorii de risc, va fi nevoie de indepartarea chirurgicala a placilor. Medicul va recomanda, de asemenea, vizite regulate la medic, pentru a urmari recidivele si/sau malignizarea mucoasei orale.

Daca leziunile se dovedesc a fi maligne la prima analiza, vor urma teste aditionale, pentru a confirma diagnosticul si pentru a masura nivelul de extindere a cancerului. Tratamentul va depinde de tipul de cancer oral prezent, precum si de gradul de raspandire. Cercetatorii estimeaza ca 5% dintre pacientii cu leucoplazie orala evolueaza spre cancer oral.

Leucoplazia nu cauzeaza, de regula, leziuni permanente a mucoasei orale. In orice caz, riscul major dat de leucoplazie este cel de cancer oral. Celulele maligne se pot forma fie chiar in placa de leucoplazie, fie in zonele din jur.

Metoda prin care puteti evita leucoplazia este evitarea factorilor iritanti la nivelul cavitatii orale. Astfel, prin evitarea fumatului si a consumului de alcool, riscul de a dezvolta leucoplazie scade deja considerabil. Daca sunteti fumator, discutati cu medicul dumneavoastra despre metodele de a renunta la fumat.

Leucoplazia este o afectiune a mucoasei orale, ce consta in aparitia placilor albe, nedetasabile, nedureroase. Desi cauza nu este cunoscuta, fumatul are un rol major in aparitia leucoplaziei. Diagnosticul si tratamentul precoce sunt esentiale, intrucat leucoplazia este leziunea premergatoare cancerului oral. Discutati intotdeauna cu medicul, daca observati o modificare.

Bibliografie:
https://www.medicalnewstoday.com/articles/317689#causes-and-risk-factors
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17655-leukoplakia
Leukoplakia - https://www.nhs.uk/conditions/leukoplakia/
What Is Leukoplakia? - https://www.webmd.com/oral-health/dental-health-leukoplakia