Influenta temperaturilor scazute asupra sensibilitatii dentare

Hipersensibilitatea dentara este rezultatul direct al procesului de reducere a grosimii smaltului dentar, ce poate aparea in mod fiziologic, ca urmare a procesului de inaintare in varsta prin contactele dentare din timpul masticatiei, sau patologic, incriminate fiind periajul dentar agresiv, consumul de alimente acide sau bruxismul.

Desi termenul folosit in mod uzual este de hipersensibilitate dentara, din punct de vedere clinic si didactic, termenul corect pentru a descrie situatia in care la nivelul unui dinte stimulii sunt resimtiti mai puternic este cel de hipersensitivitate dentinara.

Smaltul reprezinta stratul exterior al dintelui, ce ii acopera coroana de la jonctiunea smalt-cement, la nivelul coletului dintelui, pe toata suprafata.

Desi structura sa ii confera o duritate crescuta, cuprinsa intre 5 si 8 pe scara Mohs (totusi redusa, comparativ cu diamantul care are o duritate de 10 pe scara Mohs), acesta poate suferi procese de uzura in timpul vietii, iar grosimea sa se reduce.

Ca urmare, distanta dintre stratul de dentina si mediul exterior descreste.

Intrucat la nivelul dentinei exista prelungiri citoplasmatice ale pulpei dentare, denumite procese odontoblastice, orice stimul ce actioneaza asupra dintelui poate induce raspunsuri la nivel pulpar.

Pulpa dentara prezinta exclusiv receptori nociceptivi, cu alte cuvinte nu este capabila sa simta decat durere.

Durerea resimtita de pacienti este direct proportionala cu o serie de factori, printre care se numara:

- intinderea in timp a sensibilitatii;

- toleranta la durere a pacientului;

- contactul stimulului cu dintele;

- starea pulpei dintelui in cauza;

- gradul de uzura a smaltului;

- natura stimulului.

Astfel, in cazul in care durerea are un caracter constant si este de durata, pulpa dentara are oportunitatea de a identifica o agresiune si, drept raspuns, depune straturi succesive de dentina la interfata dintre dentina primara si organul pulpar, cu scopul de a spori gradul de protectie al acestuia.

De asemenea, daca pulpa dentara prezinta, anterior aplicarii stimulului, anumite grade de inflamatie, raspunsul dureros va fi cu atat mai crescut, cu cat procesul inflamator este mai pronuntat.

O varietate crescuta de stimuli poate determina aparitia senzatiei dureroase la nivelul unui dinte predispus la hipersensibilitate, insa cel mai frecvent si, totodata, cel care produce cea mai severa durere este stimulul rece.

Acest fenomen apare ca urmare a doua procese: miscarea fluidului din canaliculele dentinare si expansiunea/contractia termica a tesuturilor dentare.

Primul proces este comun unor multiple cauze, printre care se numara, fara a se limita la, temperaturi scazute, temperaturi crescute, consum de alimente dulci si folosirea jetului de aer asupra dintelui.

Aceste proces este, insa, numai unul dintre cele trei teorii referitoare la motivele aparitiei senzatiei dureroase la nivelul unui dinte, cu alte cuvinte referitoare la calea de transmitere a stimulului din mediul exterior spre pulpa dentara.

Pe de alta parte, similar felului in care majoritatea materialelor naturale si artificiale sufera procese de contractie si de expansiune termica, si tesuturile dentare au tendinta de a reactiona in acest fel atunci cand exista diferente de temperatura.

Acest mecanism are importanta crescuta in special in situatiile in care durerea apare ca urmare a alternarii, in timpul unei mese, a alimentelor reci si calde, ducand la contractii si, respectiv, expansiuni ale acestora structuri.

Fenomenul are relevanta si poate fi demonstrat si prin prisma faptului ca, atunci cand corpul este expus la temperatura scazuta in mediul extern, deschiderea gurii si patrunderea aerului rece poate duce la dureri dentare, chiar daca nu a existat o substanta sub forma unui aliment ce a luat contact direct cu dintele in cauza.

In vederea tratarii acestei entitati clinice, de electie este diagnosticarea corecta a sa, intrucat trebuie excluse, anterior pronuntarii unui diagnostic final, alte cauze ale durerilor dentare.

Cu alte cuvinte, medicul stomatolog trebuie sa analizeze clinic si paraclinic zona in care pacientul resimte durere, pentru a descoperi eventuale procese carioase, fisuri sau fracturi coronare sau inflamatii pulpare in stadii incipiente, care ar putea necesita atitudini terapeutice diferite de cea necesara unei hipersensitivitati dentinare.

In acest scop, se pot folosi mijloace de provocare a durerii in vederea analizei raspunsului dureros si parametrilor acestuia.

Astfel, pentru testarea sensibilitatii la stimuli reci, medicul poate aplica un jet de apa rece pe dinte, direct sau prin intermediul unei bulete de vata umezite.

Tratamentul incepe, in mod obligatoriu, prin inlaturarea factorilor etiologici ai hipersensibilitatii.

Acestia pot fi reprezentati fie de o uzura accentuata a smaltului, putandu-se manifesta inclusiv prin expunerea dentinei pe o anumita suprafata, fie de obiceiuri vicioase ale pacientilor, in special alimentare, cum ar fi consumul exagerat de citrice, bauturi carbogazoase sau periajul intempestiv.

De asemenea, o relevanta crescuta o au si sindromul de reflux gastro-esofagian si bulimia nervoasa, intrucat patrunderea sau trecerea continutului gastric prin cavitatea orala in timpul varsaturilor afecteaza structura smaltului.

Ulterior, eventuale contacte premature ce au dus, prin instabilitate ocluzala, la aparitia bruxismului, sunt eliminate.

In acest caz, este recomandata o reechilibrare ocluzala complexa, intrucat aceste interferente pot duce si la afectarea articulatiei temporo-mandibulare prin adaptare functionala.

Agentii activi care se aplica la nivelul dintelui, fie profesional de medicul stomatolog, fie acasa, prin paste de dinti sau geluri speciale, au una dintre urmatoarele efecte: blocheaza propagarea stimulului nervos de-a lungul prelungirilor odontoblastice spre pulpa dentara, sau opresc miscarea fluidului dentar prin canaliculele dentinare.

Sensibilitatea dentara apare cel mai frecvent la temperaturi scazute, acestea fiind urmate, ca etiologie, de alimentele dulci.

Evitarea factorilor etiologici care duc la aparitia hipersensitivitatii dentinare este indispensabila protejarii dintilor si asigurarii lipsei unei senzatii dureroase, acest deziderat putand fi obtinut prin o igiena orala corecta si prin vizite periodice la cabinetul stomatologic.

Bibliografie:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3927677/
https://www.medicalnewstoday.com/articles/dentin-hypersensitivity
https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/10954-teeth-sensitivity