Glosodinia - senzatia de arsura a cavitatii bucale

Vezi galerie foto

Glosodinia reprezinta o problema complexa, disconfortanta si care poate afecta in mod real calitatea vietii pacientului. Este o stare caracterizata prin o puternica senzatie de arsura la nivelul limbii, obrajilor, gingiilor sau chiar intregii cavitati bucale si gat si care aparent este lipsita de o cauza decelabila. Senzatia este asemanatoare cu cea aparuta in urma consumarii lichidelor fierbinti.

Glosodinia (sau stomatodinia) este o suferinta cronica iar uneori durerea asociata ei este relativ intensa. Aditional durerii pot sa apara si gustul metalic, amar, senzatia de amorteala a limbii sau parestezii (furnicaturi) difuze ale cavitatii bucale.

Tulburarea a fost asociata cu o gama larga de alte probleme, cum ar fi: menopauza, tulburarile psihice, deficitele nutritionale, afectiunile stomatologice (in special xerostomia). Mai nou, cativa specialisti au sugerat ca o posibila cauza de aparitie a glosodiniei este reprezentata de disfunctia sau leziunile filetelor nervoase. Aceasta este insa o simpla ipoteza, deocamdata cauza exacta de aparitie ramanand necunoscuta.

Tratamentul glosodiniei este adesea complex insa de fiecare data trebuie individualizat pacientului, deoarece simptomatologia acestei boli difera foarte mult de la o persoana la alta. In urma unor scheme terapeutice adaptate nevoilor si particularitatilor fiecarui pacient, simptomele pot fi controlate si starea generala se poate ameliora.

Cauza exacta a glosodiniei este adesea dificil de evidentiat. Aceasta afectiune a fost mult timp corelata cu existenta altor probleme de sanatate sau modificari prin care trece organismul. Cand cauzele de aparitie a glosodiniei nu sunt cunoscute, boala se numeste glosodinie primara sau idiopatica. Uneori insa aceasta tulburare are o cauza decelabila (deficit nutritional sau tratament antineoplazic) si este de fapt, glosodinie secundara.

Unii specialisti considera ca glosodinia primara este corelata cu leziuni nervoase (ale fibrelor periferice sau centrale), in timp ce glosodinia secundara este mai degraba un simptom al unei afectiuni sistemice de baza, cum ar fi:
- Xerostomia (gura uscata) care poate fi cauzata de administrarea diverselor medicamente sau probleme de sanatate
- Tulburari psihice, cum ar fi anxietatea sau depresia
- Deficite nutritionale - in special lipsa sau aportul insuficient in dieta a unor vitamine si minerale cum sunt fierul, zincul, folatii (vitamina B9), tiamina (vitamina B1), riboflavina (vitamina B2), piridoxina (vitamina B6) si cobalamina (vitamina B12).
- Dantura - dinti anormal implantati sau dezvoltati pot leza suprafata interna a cavitatii bucale
- Leziuni ale filetelor nervoase responsabile de senzatia de durere si gust de la nivelul limbii
- Reactii alergice la diverse alimente, aditivi alimentari, condimente sau mirodenii
- Boala de reflux gastroesofagian - se caracterizeaza prin refluxul acidului din stomac, care via esofag poate ajunge in gura, exercitand la acest nivel un efect iritativ.
- Anumite medicamente - in special medicamente antihipertensive, cum ar fi inhibitoarele enzimei de conversie (IEC)
- Ticuri nervoase - bruxism, muscarea limbii
- Tulburari endocrine - in special cele asociate menopauzei
- Iritatia excesiva a cavitatii bucale- situatie ce apare in cazul periajului dentar excesiv, utilizarii frecvente a apei de gura sau consumarea bauturilor acidulate in cantitati crescute.

O data ce glosodinia a debutat, poate persista foarte multi ani. Pacienii pot acuza simptome diverse, dureri sau instalarea progresiva a senzatiei de arsura pe parcursul zilei, pot intampina probleme la adormire. Disconfortul cauzat de glosodinie poate duce la aparitia modificarilor de dispozitie, a iritatiei, anxietatii si depresiei.

Glosodinia este o tulburare neobisnuita, afectand mai mult femeile comparativ cu barbatii si debutand de cele mai multe ori catre varsta de 50-60 de ani. Debutul este spontan si pana in momentul actual nu au fost identificati factorii declansatori ai afectiunii.
Totusi, unele studii efectuate au corelat aparitia ei cu o serie de factori de risc cum ar fi:
- Infectii recurente ale tractului respirator superior
- Interventii stomatologice complexe in antecedente
- Alergii alimentare
- Medicamente
- Stres si tulburari emotionale.

Cele mai frecvente simptome ale pacientilor cu glosodinie sunt:
- Senzatia de arsura ce afecteaza in principal limba, gingiile, palatul, obrajii si gatul
- Furnicaturi in gura sau pe varful limbii
- Dureri difuze ce se agraveaza de-a lungul zilei
- Senzatia permanenta de gura uscata
- Pierderea gustului sau modificarea lui (existenta unui gust metalic)

Durerea resimtita de pacientii cu glosodinie are cateva caracteristici importante: apare zilnic, este minima sau chiar absenta dimineata la trezire, se accentueaza si se agraveaza pe parcursul zilei.
Desi durerea poate fi sugestiva, in unele cazuri trec de obicei ani pana cand afectiunea este diagnosticata corect si tratata. In alte cazuri simptomele se pot remite spontan. Glosodinia nu determina modificari importante la nivelul cavitatii bucale (pe suprafata limbii sau obrajilor).

Complicatiile bolii sunt legate in special de durere si includ:
- Tulburari ale somnului
- Iritabilitate
- Depresie
- Disfagie.

Pacientii sunt sfatuiti sa consulte medicul daca prezinta dureri difuze in gura (pe limba, gingii, suprafata interna a obrajilor). Pentru ca simptomele sa se amelioreze, tratamentul trebuie instituit cat mai rapid.

Pregatirea consultului medical

Primele consulturi vor fi efectuate cel mai probabil de catre medicul de familie sau de catre medicul stomatolog. Mai tarziu insa, daca simptomele persista, pacientul va fi directionat catre un medic specialist (dermatolog, otorinolaringolog, psihiatru sau psiholog) mai ales datorita faptului ca glosodinia este asociata cu o gama larga de alte afectiuni si probleme medicale. Datorita faptului ca majoritatea vizitelor la medic sunt scurte si medicul trebuie sa realizeze o anamneza si un examen clinic complet intr-un timp limitat, specialistii recomanda pacientilor sa se pregateasca din timp pentru consult, oferind medicului anumite informatii care se pot dovedi a fi utile in formularea diagnosticului.
Printre lucrurile utile pe care pacientii le pot realiza anterior prezentarii la cabinet se numara:
- Alcatuirea unor liste complete cu simptomele pe care le-au avut, liste cu medicamentele pe care le iau si cu orice modificari care au aparut recent in viata personala (si care pot fi considerate situatii stresante)
- Stabilirea eventualelor nelamuriri si intrebari pe care vor sa le adreseze medicului.

La randul lor, pacientii pot intreba:
- Care este cea mai probabila cauza de aparitie a glosodiniei
- Care sunt alte cauze probabile de aparitie a acestor simptome
- Care sunt investigatiile paraclinice si testele de specialitate ce trebuie realizate pentru a se stabili un diagnostic de exactitate
- Daca glosodinia va fi cronica sau va regresa
- Care sunt cele mai bune scheme de tratament si cum se pot controla cel mai bine simptomele
- Daca exista anumite restrictii sau recomandari speciale in cazul glosodiniei
- Daca trebuie consultati si medici din alte specialitati.

In cadrul anamnezei, medicul va intreba diverse pentru a-si putea forma o impresie generala asupra cazului. Printre cele mai frecvente intrebari se numara:
- Cand au aparut simptomele? care au fost primele acuze ale pacientului? cum au evoluat acestea in intensitate pana in momentul prezentarii la medic?
- Daca exista anumite momente in care se amelioreaza sau se agraveaza si daca exista factori care precipita declansarea lor?
- Daca au fost luate masuri terapeutice si care au fost acestea?

In momentul de fata nu exista investigatii paraclinice exacte care sa determine prezenta de certitudine a glosodiniei. Investigatiile care se efectueaza sunt in principal pentru excluderea altor probleme de sanatate.

Ele sunt realizate in functie de informatiile aflate in urma efectuarii anamnezei si examenului clinic si pot include:
- Analize hematologice: hemoleucograma completa, glicemia, dozari hormonale (in principal de hormoni tiroidieni), investigarea functiei imune
- Realizarea culturilor microbiologice pentru a determina daca exista infectii orale bacteriene sau micotice
- Teste pentru alergii - se recomanda daca exista suspiciunea de alergie alimentara sau alergie la materialul din care sunt realizate protezele dentare, placile sau plombele
- Teste pentru evidentierea bolii de reflux gastro-esofagian
- Completarea unor chestionare psihologice pentru investigarea statusului psiho- emotional al pacientului.

Medicul poate confirma diagnosticul si apoi va stabili un plan terapeutic al carui scop este reprezentat de ameliorarea simptomatologiei.
Recomandarile terapeutice se fac in functie de diverse alte probleme de ordin stomatologic sau general pe care pacientul le poate avea.
De exemplu, in cazul in care pacientul asociaza xerostomie, o recomandare utila ar fi consumul de lichide in cantitati cat mai mari (evitandu-se insa bauturile acide) sau utilizarea unor produse farmaceutice care stimuleaza productia de saliva.

Daca exista suspiciunea de infectie micotica, daca pacientul are afte bucale sau semne de candidoza orala, se pot efectua biopsii pentru confirmarea diagnosticului. Aftele si toate infectiile micotice pot fi tratate eficient cu medicamente antifungice.
In cazul in care exista iritatii locale datorate unor dinti anormal dezvoltati, unor placi dentare neadaptate pacientilor, acestea trebuie eliminate.

Alte masuri simple, dar real eficiente in ameliorarea simptomatologiei glosodiniei sunt:

- Eliminarea apei de gura, a gumei de mestecat, a bauturilor foarte acide (sucurilor de fructe, in special citrice, bauturilor carbogazoase si cafelei), a tutunului si schimbarea pastei de dinti. Aceste masuri sunt indicate pentru o perioada de minim 2 saptamani pentru a se urmari eventualele modificari.
- Citirea cu atentie a prospectului medicamentelor pentru a se urmari care din ele pot sta la aparitia glosodiniei ca efect secundar.
In cazul in care pacientul a identificat un astfel de medicament este sfatuit sa se adreseze medicului si sa il roage sa ii schimbe produsul cu unul care sa nu aibe aceste efecte secundare. Unele medicamente pot determina aparitia xerostomiei, care poate agrava problemele cu care se confrunta pacientul.

Daca nici una din aceste indicatii nu ajuta la ameliorarea simptomelor si nu exista o tulburare de ordin stomatologic care sa stea la baza aparitiei acestei afectiuni, trebuie luata in considerare posibilitatea ca glosodinia sa fie secundara unor tulburari sistemice majore care necesita investigatii suplimentare si tratament complex. Printre astfel de probleme se numara: sindromul Sjogren (o boala a tesutului conjunctiv), diabet zaharat, tulburari ale tiroidei, deficiente nutritionale, alergii alimentare.

Deocamdata nu exista o schema terapeutica clara si cu rezultate sigure deoarece nu s- a stabilit cu exactitate cauza de aparitie a bolii.
Studiile referitoare la eficienta diverselor tratamente sunt deocamdata putine si neconcludente.

Tratamentul glosodiniei depinde foarte mult de semnele si simptomele fiecarui pacient, dar si de coexistenta altor probleme de sanatate, in special din spectrul stomatologic. Din acest motiv este foarte important ca medicul sa identifice o cauza pentru aparitia acestei afectiuni. In absenta ei tratamentul este dificil de realizat iar rezultatele sunt indoielnice.
Pacientii trec de cele mai multe ori prin diverse scheme terapeutice pana cand ajung la o combinatie care sa le fie eficienta.
Printre multele sfaturi terapeutice se numara si:
- Administrarea de capsaicina (pentru ameliorarea durerii)
- Suplimentarea dietei cu vitamine din complexul B
- Tratamente cognitiv-comportamentale
- Utilizarea unor solutii speciale pentru clatirea gurii
- Administrarea de acid alfa-lipoic (un antioxidant natural foarte puternic)
- Administrarea diverselor medicamente: antidepresive, anticonvulsivante, antimicotice (se administreaza doar la recomandarea medicului).

Alte recomandari includ:
- Evitarea produselor condimentate, mentolate, continand scortisoara
- Consumul de lichide in cantitati mari
- Evitarea fructelor si legumelor acide: rosii, lamai, protocale, alte citrice. Evitarea tutunului si cafelei.
Preventie
Nu exista masuri preventive pentru evitarea aparitiei glosodiniei, insa evitarea produselor alimentare acide, a tutunului, a condimentelor si inlaturarea stresului si depresiei pot ajuta la ameliorarea starii generale a pacientului.