Toxoplasmoza

Vezi galerie foto

Toxoplasmoza este o infectie frecventa a pasarilor si mamiferelor, inclusiv a oamenilor. Ea este produsa de un mic parazit numit Toxoplasma gondii. O persoana care avut toxoplasmoza si s-a vindecat, nu mai poate fi infectata ulterior. Pentru majoritatea persoanelor toxoplasmoza nu este periculoasa si se vindeca de la sine.

Daca infectia este dobandita de mama in timpul sarcinii si este transmisa fatului, produce leziuni cerebrale si orbire. Doar un mic procent din femeile insarcinate care sunt infectate transmit infectia fatului.

Este important ca femeia gravida sau care doreste sa ramana insarcinata, sa fie testata pentru a sti daca a fost infectata cu Toxoplasma gondii si daca nu a fost, trebuie instruita asupra modului in care poate evita infectia.

Toxoplasmoza este produsa de un mic parazit care produce infectia la animale si mamifere, inclusiv la oameni. Pisicile sunt singurele purtatoare vii ale parazitului. Cand o pisica este infectata, materiile ei fecale contin oua de Toxoplasma gondii pe o perioada de aproximativ 2 saptamani.

Aceste oua pot supravietui pana la 18 luni in pamantul umed. Ouale din sol pot contamina apa si plantele. Pisicile care nu parasesc niciodata locuinta si nu prind soareci nu pot fi infectate cu Toxoplasma gondii.

Transmiterea fecal-orala

Toxoplasmoza poate apare la oameni prin intermediul apei sau mancarii contaminate cu materii fecale ale pisicilor.Cele mai frecvente moduri de transmitere sunt:

- ingestia de oua: o persoana poate fi infectata pe cale fecal-orala, prin atingerea oricarui obiect care a venit in contact cu materiile fecale ale unei pisici infectate; aceasta se poate intampla cand este curatat vasul cu nisip al pisicii sau dupa gradinaritul in locurile unde o pisica infectata a defecat; transmiterea se poate realiza prin alimente contaminate cum sunt legumele nespalate sau prin intermediul mainilor murdare

- consumul de carne infestata: parazitul poate infesta intestinele umane daca carnea nu a fost inghetata inainte de preparare sau nu a fost preparata termic suficient.

Daca femeia gravida se infecteaza cu pana la 8 saptamani inainte de nastere, parazitul poate fi transmis fatului. Daca infectia a avut loc inainte de sarcina si s-au dezvoltat anticorpii, parazitul nu mai poate fi transmis fatului.

Simptome la persoanele imunocompetente

Majoritatea persoanelor infectate cu Toxoplasma gondii nu prezinta simptome. Un procent redus de pacienti au simptome usoare de tip gripal care pot dura cateva luni. De aceea, de multe ori, o persoana nu stie daca are sau nu toxoplasmoza.

Simptomele sunt:
- aparitia de adenopatii latero-cervicale (cresterea in volum a ganglionilor latero-cervicali);
- crampe musculare;
- febra;
- oboseala;
- senzatie de gat uscat;
- eruptii cutanate.

Simptome la persoane imunodeficiente

Un pacient cu un sistem imun deficitar (in cadrul unei infectii cu HIV, dupa transplantul de organe sau pacientii cu limfoame) poate dezvolta o forma de toxoplasmoza grava, care poate duce la deces.

In acest caz este folosita terapia antibiotica. O infectie severa necesita un tratament agresiv. In cazuri foarte rare, pacienti cu toxoplasmoza aparent sanatosi, au dezvoltat simptome severe datorita afectarii creierului, ochilor, plamanilor sau inimii.

Simptome la nou-nascuti

Majoritatea copiilor infectati nu prezinta simptome la nastere. Fara tratament, acesti copii pot dezvolta in timp forme usoare sau severe de afectiuni oculare si cerebrale.

Orbirea poate apare chiar si la 20 de ani dupa nastere. Unii dintre nou-nascutii infectati au simptome severe la nastere, cum sunt:
- dureri oculare, probleme de vedere sau orbire;
- leziuni cerebrale care duc la retard mintal si uneori la convulsii.

Daca o persoana a fost infectata cu Toxoplasma gondii, aceasta nu va mai fi infectata inca o data. Aceasta se explica prin faptul ca sistemul imun dezvolta anticorpi capabili sa distruga parazitul in cazul unei noi expuneri.

Dupa ce se dezvolta acesti anticorpi, nu mai exista riscul de infectie si transmitere a parazitului la fat (copil nenascut). Daca sistemul imun este deficitar (in cadrul infectiei cu HIV sau chimioterapiei) pot aparea reinfectii.

Infectia in timpul sau in perioada imediat precedenta sarcinii

Fatul nu se poate autoproteja contra Toxoplasma gondii. Parazitul poate infecta fatul chiar si dupa doua luni de la infectia mamei. Daca fatul este infectat in prima jumatate a sarcinii, parazitul va determina probabil leziuni importante cerebrale sau oculare. Daca infectia apare mai tarziu, este putin probabil ca boala sa fie severa.

Cercetari recente sugereaza ca administrarea de antibiotice mamei in timpul sarcinii nu vindeca neaparat infectia fetala. Cu toate acestea, acest tratament reduce mult riscul de aparitie si severitatea leziunilor oculare.

Copiii infectati si netratati cu antibiotice dupa nastere, pot dezvolta o afectiune a carei gravitate se agraveaza de-a lungul primilor 20 de ani de viata. Aceasta poate conduce la retard mintal, afectare oculara si uneori orbire.

Riscul de a dezvolta toxoplasmoza poate fi redus prin evitarea posibilelor contacte cu sursele de infectie.

Riscul poate creste cand:
- se consuma carne insuficient preparata termic sau orice alta mancare care a ajuns in contact cu carnea cruda; orice tip de carne poate fi infectata;
- se consuma fructe, legume sau apa contaminata;
- se consuma mancare cu mainile nespalate sau cu ustensile ce au fost in contact cu carnea cruda;
- se curata cutia cu nisip a pisicii fara ca mainile sa fie spalate ulterior sau daca se respira praf provenind de la nisipiul din cutia pisicii;
- se executa activitati ca gradinaritul si agricultura, fara ca apoi mainile sa fie spalate; parazitul poate supravietui in sol luni intregi.

Factori de risc in cazul fatului

Cu cat infectia apare intr-o luna mai avansata de sarcina, cu atat mai mult creste riscul infectiei fatului. Cu toate acestea cu cat infectia fatului se produce mai devreme, cu atat creste riscul ca fatul sa dezvolte afectiuni severe postpartum (dupa nastere).

Orice copil care se naste si este infectat cu toxoplasma, necesita tratament pentru a preveni complicatiile ulterioare.

Majoritatea medicilor specialisti recomanda o perioada de expectativa vigilenta pentru ca infectia fetala cu Toxoplasma gondii este destul de rara.

Screening-ul pentru toxoplasmoza se efectueaza atunci cand medicul specialist considera ca fatul poate fi infectat. In tarile in care toxoplasmoza este mai frecventa, se recomanda testarea si tratamentul precoce pentru a preveni complicatiile bolii.

Consultul medical de specialitate se impune cand, la o femeie gravida, apar simptome ca:
- adenopatii latero-cervicale;
- febra;
- senzatie de gat uscat.

Pot efectua teste pentru a detecta anticorpii anti-Toxoplasma gondii:
- medicul obstetrician;
- medicul de familie.

Cu toate acestea, medicul trebuie sa lucreze cu un laborator dotat cu aparate care sa efectueze aceste teste.

Daca gravida este diagnosticata cu toxoplasmoza, urmatorii medici specialisti, pot indica un tratament care sa previna sau sa reduca infectia fetala:
- medicul neonatolog;
- medicul specialist in boli infectioase.

- cand gravida sau femeia care doreste sa ramana insarcinata vrea sa faca testul sau daca aceasta crede ca nu va putea evita expunerea la sursele de infectie
- in tarile in care riscul de infectie cu Toxoplasma gondii este moderat, sunt testati toti nou-nascutii pentru a stabili daca sunt infectati
- in tarile cu risc crescut sunt testate toate femeile gravide pentru a determina daca au anticorpi anti-Toxoplasma gondii.

Se folosesc teste din sange, pentru a determina existenta anticorpilor anti-Toxoplasma gondii. Daca se detecteaza prezenta acestora, persoana a fost infectata in trecut si sistemul imun al acesteia este capabil sa faca fata unei noi infectii.

Anticorpii anti-Toxoplasma gondii protejeaza fatul si nou-nascutul. Uneori este necesara repetarea testelor pentru un diagnostic corect.

Testele folosite pentru screening-ul toxoplasmozei sunt:

- teste sanguine pentru determinarea anticorpilor anti-Toxoplasma gondii; daca aceste teste sau simptomele indica o infectie, un nou astfel de test se va efectua peste 2-3 saptamani pentru a confirma diagnosticul

- amniocenteza este folosita pentru a recolta o parte din lichidul care inconjoara fatul; din aceasta proba se va efectua o reactie de polimerizare in lant, pentru a evidentia prezenta ADN-ului parazitar; acest test este folosit pentru a diagnostica toxoplasmoza fetala

- ecografia fetala este folosita pentru a ghida recoltarea de sange fetal sau lichid amniotic (amniocenteza) si pentru a cauta semnele unor defecte fetale grave, cum este hidrocefalia (acumularea de lichid in exces la nivelul creierului).

Malformatiile congenitale se dezvolta frecvent atunci cand infectia fatului are loc intre saptamana 10 si 24 de sarcina. Din acest motiv, diagnosticul precoce si tratamentul toxoplasmozei fetale este important. Daca infectia are loc dupa saptamana 24 de sarcina, este putin probabil sa apara afectiuni severe, dar tratamentul este important pentru a preveni complicatiile ulterioare.

Pentru femeile care nu sunt insarcinate sau nu doresc o sarcina in viitorul apropiat si au un sistem imun sanatos (imunocompetente) nu este necesara profilaxia.

Toxoplasmoza in aceste cazuri se prezinta sub forma unei infectii usoare, fara sau cu simptome minime. Daca o persoana a fost infectata cu Toxoplasma gondii, aceasta nu va mai fi infectata inca o data. Aceasta se explica prin faptul ca sistemul imun dezvolta anticorpi capabili sa distruga parazitul in cazul unei noi expuneri.

Anticorpii mamei protejaza atat mama cat si fatul. Se pot efectua testari sanguine pentru a afla daca persoana respectiva este sau nu imunizata fata de infectia cu Toxoplasma gondii.

Profilaxia in cazul gravidelor sau a femeilor care doresc o sarcina in viitorul apropiat

Femeile gravide sau cele care doresc o sarcina in viitorul apropiat, care nu stiu daca sunt imune fata de parazit sau care stiu ca nu sunt imune, trebuie sa evite orice contact cu orice sursa de infectie pentru a-si proteja fatul.

Astfel, se recomanda:

- sa se evite contactul cu excrementele de pisica:
- daca femeia gravida are o pisica, se recomanda ca altcineva sa curete cutia cu nisip a pisicii in timpul sarcinii si daca este posibil, chiar si cu aproximativ doua luni inainte de momentul conceperii

- daca acest lucru nu este posibil nisipul trebuie schimbat zilnic deoarece ouale de Toxoplasma gondii devin infectioase dupa 1-5 zile; trebuie folosita pentru aceasta o masca faciala si manusi, iar apoi se recomanda ca mainile sa fie spalate

- este recomandat ca orice suprafata pe care pisica a putut pasi a fie spalata

- pisica trebuie crescuta cat mai mult in casa; pisicile care ies frecvent afara, au un risc crescut de a fi infectate cu Toxoplasma gondii pentru ca mananca soareci sau pasari (pisicile care mananca soarecii din case sunt expuse si ele infectiei)

- atunci cand sunt efectuate activitati de tipul gradinaritului sau care implica manevrarea de pamant, este bine sa se foloseasca manusi si mainile trebuie aoi spalate

- alimentele care ar fi putut veni in contact cu excrementele de pisica trebuie spalate, inclusiv fructele si legumele din comert

- consumul de carne gatita corespunzator termic si care a fost in prealabil congelata; trebuie evitata carnea uscata; toxoplasma gondii din carne se distruge prin expunerea prelungita la temperaturi inalte sau joase

- mainile si ustensilele folosite trebuie spalate dupa ce s-a gatit carne cruda, carne de pui, fructe de mare, legume si fructe

- consumul de apa nepurificata trebuie evitat; acest lucru este important mai ales in timpul excursiilor in natura sau in timpul calatoriilor in unele tari in care apa nu este purificata.

Nu exista tratament ambulatoriu (la domiciliu) pentru toxoplasmoza.

In toxoplasmoza se administreaza medicamente doar daca infectia afecteaza fatul sau o persoana imunodeprimata. De aceea, desi o gravida cu un sistem imun sanatos nu prezinta niciun risc atunci cand este infectata, tratamentul este necesar pentru protectia fatului. Gravidele diagnosticate cu toxoplasmoza in timpul sarcinii, vor primi tratament cu antibiotice.

Antibioticele reduc sansele ca fatul sa fie infectat. Daca totusi, infectia se produce (diagnosticul este facut cu ajutorul amniocentezei) un alt antibiotic este adaugat la tratamentul initial. Acest tratament scade severitatea toxoplasmozei fetale si a altor afectiuni legate de infectie, care apar dupa nastere.

Daca nou-nascutul are toxoplasmoza va primi antibiotice in primul an de viata. Acest tratament se impune pentru a scadea riscul de leziuni cerebrale si orbire, cauzate de infectie.

Optiuni de medicamente

- terapia cu antibiotice.

Infectia cu Toxoplasma gondii in timpul sarcinii poate duce la leziuni cerebrale si oculare la fat si la nou-nascut. Terapia cu antibiotice previne sau reduce aceste leziuni.

Tratamentul initial dupa infectia mamei

Cand o gravida este infectata cu Toxoplasma gondii va fi tratata cu antibiotice care scad riscul de infectie al fatului. Antibioticul folosit se numeste spiramicina.

Spiramicina se administreaza pe cale orala si se concentreaza la nivelul placentei. Placenta este locul de unde Toxoplasma gondii ajunge la fat.

Tratamentul fatului

Daca amniocenteza confirma faptul ca fatul este infectat, administrarea unui tratament antibiotic mamei va scadea efectele bolii asupra copilului si poate vindeca infectia.

Copiii care au fost tratati inainte de nastere, au sanse mai mari de vindecare decat cei al caror tratament a fost initiat dupa nastere.

Terapia cu antibiotice combinate este cea mai eficienta in cazul infectiei fetale. Sulfadiazina impreuna cu pirimedamina (antibiotic folosit frecvent impotriva malariei) sunt folosite uneori impreuna cu spiramicina.

Tratamentul nou-nascutului

Nou-nascutul infectat cu Toxoplasma gondii are nevoie de un an de tratament cu antibiotice, pentru a scadea riscul leziunilor cerebrale si oculare. Acest tratament se instituie chiar daca mama a fost tratata in timpul nasterii.

De retinut!

Se poate intampla ca tratamentul antibiotic din timpul sarcinii sa nu vindece fatul. Cu toate acestea, exista studii care au aratat ca acest tratament scade riscul de aparitie, precum si severitatea leziunilor cerebrale si oculare.

Nu exista tratament chirurgical pentru toxoplasmoza

Nu exista alte forme de tratament pentru toxoplasmoza. Majoritatea persoanelor care au contactat toxoplasmoza de la mama in timpul sarcinii si nu au urmat tratament dupa nastere, au nevoie de tratament oftalmologic inainte sa ajunga la varsta adulta.