Ce este sindromul geamanului disparut?

Sindromul geamanului disparut reprezinta o sarcina ce debuteaza firesc, doar ca este prezenta ca o sarcina gemelara (cu doi feti monozigoti sau cu doua ovule fecundate concomitent), dar care, pe parcursul evolutiv, unul dintre cei doi feti va involua sau se va opri din evolutie complet.

In primele saptamani de sarcina are loc oprirea din evolutie si involutia ulterioara a unuia dintre gemeni, acest lucru trecand neobservat de catre organismul matern sau chiar de catre medicul obstetrician care are in urmarire sarcina, deoarece, adesea, involutia celui de-al doilea fat are loc pana la primul control obstetrical.

Procedeul prin care are loc aceasta complicatie in sarcina gemelara nu este inca pe deplin inteles, dar se cunosc cativa factori favorizanti:

- Varsta inaintata a mamei, de regula mai mare de 35 ani;

- Inseminarea in vitro: deoarece in cazul unei inseminari artificiale, medical obstetrician va insera mai multe ovule fecundate (de regula, 4-6 sau chiar si mai multe), pentru a spori sansele de reusita ale inseminarii in vitro.

Totodata, inseminarea in vitro creste si riscul de sarcina-siameza sau, in anumite cauze, sarcina gemelara; ulterior cu involutia unuia dintre embrioni;

- O alta cauza poate fi mostenirea genetica, deoarece unele persoane pot avea o predispozitie in a avea sarcini gemelare.

Sindromul geamanului disparut poate fi neobservat in cazul in care gravida nu a cunoscut faptul ca sarcina a fost gemelara sau in cazul in care consultul ginecologic a survenit dupa oprirea din evolutie a unuia din cei doi feti.

Simptomele cele mai obisnuite in astfel de cazuri sunt prezenta sangerarilor de cantitate mica sau moderata si durerile abdominale acute, care dispar in cateva minute.

Crampele abdominale pe o perioada mai indelungata pot fi, de asemenea, indicatori ai faptului ca exista o patologie existenta in acea sarcina.

In cazul in care geamanul este oprit in evolutie in primele 6-8 saptamani, chiar si un test hormonal, al nivelului de beta-HCG, va sugera faptul ca au existat, initial, doua sarcini, insa cel mai facil mod de diagnosticare a unei astfel de complicatii este cel ecografic.

In cazul in care se observa ca in prima ecografie de rutina exista o sarcina gemelara, iar la o ecografie ulterioara se va observa doar un ritm cardiac sau faptul ca doar unul din cei doi embrioni isi continua evolutia, atunci poate fi vorba despre sindromul geamanului disparut.

De cele mai multe ori, aceasta complicatie nu prezinta o problema pentru organismul matern sau pentru cel de-al doilea fat. Cu toate acestea, este necesara monitorizarea sarcinii de catre medicul obstetrician, ca metoda de precautie. Acesta poate recomanda efectuarea ecografiilor lunar sau la fiecare doua saptamani.

In cazul complicatiilor, cel mai adesea sunt legate de prognosticul celuilalt fat. Astfel, in mod normal, geamanul involuat va fi resorbit de catre organismul matern sau va fi absorbit de catre celalalt geaman, in cazul in care acest lucru are loc pana in saptamana 6-7 de sarcina, complicatiile posibile sunt minore sau inexistente.

In cazul in care al doilea geaman este oprit din evolutie intr-o saptamana gestationala avansata, complicatiile pot fi reprezentate de paralizii sau complicatii ale sistemului nervos la cel de-al doilea geaman. In anumite cazuri pot aparea complicatii sub forma de teratoame.

Teratoamele reprezinta tumori in sine. Aceste teratoame reprezinta de fapt inceputul de evolutie al unui segment din organism, al unui organ.

Cel mai adesea, teratoamele se vor dezvolta in organismul fetal si, mai rar, in organismul matern, insa exista si alte origini ale teratoamelor.

Exista si o teorie conform careia, in cazul unui geaman “disparut”, cel ramas in viata va dobandi amintiri sau va avea caracteristici ale personalitatii geamanului care a involuat. Acest lucru nu a fost totusi dovedit stiintific.

Aceasta teorie are la baza tocmai ideea combinata a unui geaman involuat, care se cantoneaza in sistemul nervos al geamanului care a supravietuit si care, mai apoi, se dezvolta sub forma unui teratom in sistemul sau nervos.

Teoria nu este insa viabila din punct de vedere medical, deoarece teratoamele reprezinta dezvoltari partiale ale unui sistem, nu ale unui sistem encefalic complet, care ar avea capacitatea de a influenta cortexul celui de-al doilea fat.