De ce apare surditatea si cum o putem trata

Hipoacuzia sau surditatea (prag auditiv mai mare de 25dB) reprezinta o afectiune ce poate afecta doar o ureche sau ambele.

Se considera a fi o infirmitate atunci cand pierderea auzului este mai mare de:

- 40dB la urechea mai buna la adulti;
- 30dB la urechea mai buna la copii.

1. Hipoacuzia congenitala - instalata inca de la nastere, factorii implicati fiind: cei genetici, ereditari mosteniti de la parinti sau rude de gradul 1 si 2 sau afectiuni prezente pe timpul sarcinii sau in momentul nasterii.

Acesti factori sunt:

- Boli ale copilariei (rujeola, rubeola);

- Greutate mica la nastere;

- Asfixia la nastere (sufocarea din momentul nasterii);

- Utilizarea inadecvata a unor medicamente pe timpul sarcinii, cum ar fi: antibiotice interzise in sarcina, medicamente chimioterapice utilizate in tratarea cancerului, medicamente diuretice;

- Icter sever in perioada neonatala.

2. Hipoacuzia dobandita - ce poate aparea la orice varsta si poate fi determinata de urmatorii factori:

- dopuri de cerumen (dop de ceara);
- boli infectioase, inclusiv meningita, rujeola, parotidita epidemica (boala a glandelor parotide);
- boli autoimune;
- infectii cronice la nivelul urechii, cum ar fi otitele repetate;
- anumite menicamente ototoxice (toxice pentru urechea umana, cum ar fi cele utilizate in tratamentul cancerelor sau anumite antibiotice);
- cauze virale determinate de anumite virusuri agresive
- cauze tumorale;
- cauze vasculare;
- traumatismele la nivelul urechii;
- purtarea castilor cu muzica data la volum maxim.

Gradul hipoacuziei este stabilit cu ajutorul audiometriei, iar in functie de rezultat, aceasta este clasificata in patru categorii:
1. Usoara;
2. Moderata;
3. Severa;
4. Profunda, fiecare corespunzand unui grad diferit de pierdere tonala si avand repercursiuni diferite asupra pacientului.

Aceasta boala poate determina un impact functional destul de vizibil asupra pacientului, si anume incapacitatea individului de a comunica cu ceilalti oameni prin faptul ca el nu intelege ceea ce i se comunica.

Un alt aspect important legat de impactul functional este si dezvoltarea intarziata a limbii vorbite la copii mici cu pierdere de auz, ceea ce duce la un efect negativ semnificativ asupra performantelor scolare ale copiilor.

Impactul social si emotional este si el important, deoarece lipsa posibilitatii de a comunica poate avea un impact semnificativ asupra vietii de zi cu zi, conducand la izolare si frustrare, in special in randul persoanelor in varsta.

Copiii au si ei un comportament problema, baietii fiind mai agresivi; totodata pot aparea cu timpul si afectiunile psihiatrice, fetele se izoleaza, cel mai adesea intervenind depresia in randul tinerelor, ce poate duce, in cazurile grave, pana la sinucidere.

Al treilea impact este cel economic, deoarece o persoana diagnosticata cu hipoacuzie trebuie sa investeasca o suma destul de mare in protezele auditive (aparate auditive), acestea fiind partial decontate de catre casa de asigurari.

Consta in cateva strategii aparent simple care tin de:

- Imunizarea copiilor impotriva bolilor copilariei, inclusiv rujeola, rubeola, oreion si meningita;

- Prevenirea infectiilor cu citomegalovirus prin respectarea regulilor de igiena;

- Depistarea si tratarea sifilisului si a altor infectii la femeile gravide;

- Consolidarea programelor de sanatate a mamelor si copiilor;

- Depistarea copiilor cu otita medie prin programe nationale implementate in gradinite si scoli;

- Evitarea utilizarii anumitor medicamente, cu exceptia cazului in care sunt prescrise de catre medic;

- Sugarii cu risc crescut trebuie sa fie dispensarizati si monitorizati pentru o diagnosticare prompta.

Intarzierea diagnosticarii este data de 4 cauze:

1. Parintii care uneori nu sesizeaza la timp schimbarile copilului;

2. Otita medie cu exudat (cu secretii purulente);

3. Medicul care uneori evita examinarea urechii;

4. Pierderea progresiva a auzului fara a merge la medic.

Pentru a evita aceste situatii se recomanda:

- informarea parintilor cu privire la surzenie;

- o atentie deosebita a suspiciunilor parintilor;

- evaluarea obiectiva a functiei auditive dupa vindecarea unui episod de otita;

- evaluarea continua a copiilor pentru a identifica pierderea progresiva a auzului.

Tratamentul hipoacuziei depinde de cauza sa, iar fiecare cauza trebuie tratata in mod particular.

Hipoacuzia determinata de o obstructie a conductului auditiv (de exemplu un dop de ceara) se trateaza fie prin picaturi, coifuri sau spray-uri care dizolva ceara, fie prin spalaturi auriculare efectuate de medicul ORL-ist intr-un cabinet dotat corespunzator.

Hipoacuzia cauzata de boli autoimune se trateaza in mare parte cu medicatie corticosteroidiana.
In situatia in care cauza nu poate fi eliminata, tratamentul consta in compensarea pierderii functiei auditive cu ajutorul protezelor auditive sau prin implant cohlear.

Protezele auditive pot fi de doua tipuri:

1. Proteze retroauriculare, ce sunt pozitionate in spatele urechii si contin un microfon, un amplificator si un receptor, dar si oliva, care este introdusa in ureche pentru a lega si a transmite sunetele;

2. Proteze intraauriculare, ce sunt introduse in ureche, de mici dimensiuni, fiind cel mai des utilizate in hipoacuzia usoara sau moderata.

Implantul cohlear este un dispozitiv electronic, fiind utilizat la cei cu hipoacuzie severa si este alcatuit dintr-o parte externa amplasata in spatele urechii si din electrozi plasati in interiorul urechii pe cale chirurgicala, pentru a transmite semnale electrice direct nervului auditiv.

Identificarea precoce a pierderii auzului are o semnificatie din punct de vedere educational la sugari si copiii mici, fiind esentiala pentru reabilitarea auditiva si verbala pe viitor.

De retinut faptul ca maturarea caii auditive are loc in primele 18 luni de viata si depinde de mama cat de tare se expune la zgomote puternice sau ce fel de medicamente consuma in aceasta perioada.

Pentru a asigura o terapie optima trebuie efectuata o diagnosticare rapida si clara a afectarii auzului pana in a sasea luna de viata.