Complicatiile dopului de ceara

Dopul de ceara este determinat de acumularea in exces a cerumenului la nivelul urechii, in special in conductul auditiv extern si de cele mai multe ori prin tasarea frecventa a acestuia cu betisoarele de urechi, folosirea castilor intraauriculare, purtarea protezelor auditive sau datorita formei anatomice a conductului care la unele persoane este mai ingust.

Atunci cand intervin modificari in buna functionare a glandelor canalului auditiv extern apare si o excretie in exces ce nu poate fi eliminata in mod fiziologic.

Pentru a intelege mai bine ce este cerumenul si care este rolul lui in buna functionare a intregului sistem auditiv trebuie sa stim ca este o substanta ceroasa de culoare maronie ce este secretata in mod natural de catre glandele conductului auditiv extern si are rol antibacterian datorita pH-ului usor acid benefic tegumentului, dar si un rol de a impiedica patrunderea corpilor straini in ureche.

- secretie in exces a cerumenului;
- canal auditiv ingust;
- prezenta firelor de par la nivelul canalului;
- folosirea excesiva a betisoarelor de urechi;
- afectiuni cutanate;
- mediul toxic cu praf, pulberi etc.

- senzatia de corp strain intraauricular;
- scaderea treptata a auzului (hipoacuzia);
- senzatia de plenitudice auriculara;
- senzatia de ureche infundata;
- perceperea propriei voci (autofonia);
- zgomote in urechi (acufene);
- durere la nivelul urechii afectate dupa caz (otalgie).

Atunci cand acumularea de cerumen ocupa intreg lumenul apare scaderea auzului cu 30-35dB (infundarea urechii), autofonia (perceperea propriei voci), zgomote diferite in ureche (tiuit, vajait, pocnituri), senzatia de corp strain auricular si, in anumite cazuri, chiar vertij si durere auriculara.

Uneori dopul de ceara nu da simptome deoarece nu ocupa in intregime lumenul conductului auditiv extern,iar simptomatologia apare atunci cand cerumenul obtureaza intreg lumenul.

Se stabileste destul de usor cu ajutorul pacientului care ne relateaza debutul simptomatic, dar diagnosticul final il stabileste fie medicul de familie daca are otoscop in cabinetul lui, fie medicul ORL-ist ce examineaza otomicroscopic ambele urechi.

Nu este nevoie de alte investigatii suplimentare daca nu au aparut complicatii ci este nevoie de o atentie mai deosebita in ceea ce priveste igiena locala a urechii pentru a evita reaparitia dopului de ceara.

Este si el unul destul de simplu si consta in extragerea dopului de cerumen de catre medicul ORL prin aspiratia auriculara cu canule speciale de aspiratie,iar daca dopul de ceara este prea dur se poate recomanda extragerea acestora dupa administrarea in prealabil a apei oxigenate sau a diverselor solutii auriculare uleioase pentru a dizolva dopul si a evacua continutul de ceara.

Insa exista si situatii in care pacientii isi pun singuri diagnosticul si merg la farmacie pentru a cere solutii cu rol ceruminolitic (inmoaie cerumenul) sau diverse coifuri care extrag dopul si incearca ei singuri acasa sa isi indeparteze dopul de cerumen, dar procedeaza gresit pentru ca pot provoca iritatii ale tegumentului urechii si in cazuri mai grave lezarea timpanului (perforatia timpanului).

Daca apar modificari in ceea ce priveste functionarea aparatului auditiv in urma tehnicilor aplicate acasa trebuie sa mergeti imediat la medic pentru a preveni pierderea auzului din cauza perforatiei timpanice.

Complicatiile dopului de ceara favorizeaza si aparitia infectiilor bacteriene sau/si micotice cu simptomatologie specifica: otoree (secretii otice patologice), prurit si intensificarea durerilor. In aceste situatii, dupa extragerea dopului de ceara, este necesar si prescriptie de antibiotic sau antimicotic dupa caz.

Uneori la persoanele cu un deficit imun este necesara si internarea, iar medicatia se administreaza local, la nivelul urechii, sub forma de picaturi sau tampoane cu solutie fie orala sau injectabila in cazurile severe si rezistente la tratament.

Evolutia consta in agravarea simptomatologiei daca nu se indeparteaza la timp dopul de cerumen si aparitia hipoacuziei instalate treptat datorita evolutiei lente la inceput pana la obturarea completa la conductului auditiv extern.

In ceea ce priveste profilaxia trebuie evitata curatarea excesiva a conductului cu betisoare igienice sau cu alte dispozitive inventate acasa.

Daca un om foloseste zilnic betisoarele, risca sa strice echilibrul urechii si cantitatea de cerumen secretat de aceasta. Primul semn ca betisoarele au fost folosite in exces este aparitia mancarimii in ureche in timpul procesului de curatare. Cu timpul, daca se continua in acelasi ritm excesiv, aceasta mancarime se transforma in usturime, si de aici aparitia otitei.

Este normal sa avem ceara in urechi pentru un efect protectiv, insa este util sa se pastreze un echilibru intre igiena urechii si cerumenul secretat.

In trecut erau recomandate spalaturile cu ser fiziologic pentru indepartarea dopurilor de ceara, dar studiile au aratat ca riscul de a face otita este mai crescut, iar daca exista o fisura la nivelul timpanului se poate accentua din cauza serului care este sarat.

In concluzie, este esential de retinut ca exista posibilitatea formarii unui nou dop de ceara la cateva saptamani sau luni de la extragerea primului si nu este un lucru grav daca se formeaza din nou.