Cand sunt indicate spalaturile auriculare?

Spalaturile auriculare sunt folosite pentru a elimina acumularile de ceara din urechi. Astfel, spalaturile auriculare presupun introducerea de lichid la nivelul urechii pentru a mobiliza ceara spre exterior. Ceara din urechi, numita medical cerumen, poate provoca simptome neplacute unei persoane, precum tulburari de auz, ameteli si chiar dureri la nivelul urechilor.

Spalaturile auriculare nu sunt recomandate pentru toate persoanele, astfel incat acest procedeu nu trebuie incercat acasa fara acord din partea medicului. Medicii nu vor recomanda spalaturi auriculare persoanelor cu anumite afectiuni medicale si celor care au suferit interventii chirurgicale recente la nivelul urechii.

Medicii vor efectua spalaturi auriculare pentru a elimina dopurile de cerumen de la nivelul urechilor. Acesta poate produce manifestari neplacute, precum:

- pierderea auzului;
- tuse cronica;
- mancarime persistenta;
- durere.

Medicii nu vor recomanda spalaturile auriculare decat in situatiile in care simptomele enumerate anterior sunt produse de acumularea de ceara. In cazul in care simptomele nu sunt prezente, ceara poate fi eliminata si prin diferite alte metode alternative. Printre optiunile alternative de eliminare a excesului de cerumen se regasesc indepartarea mecanica si utilizarea de picaturi speciale.

Conform unor studii de specialitate, eficacitatea dintre spalaturile auriculare si extragerea mecanica a cerumenului a fost identica. Totusi, si unele picaturi speciale de inmuiere a cerumenului au fost eficiente. Medicul va alege metoda cea mai potrivita in functie de caracteristicile individuale ale pacientilor.

Oamenii nu ar trebui sa incerce sa indeparteze ceara de urechi acasa cu instrumente improvizate sau cu betisoare de urechi. Prin realizarea acestor proceduri se creste semnificativ riscul de afectare a timpanului. Acest lucru poate fi insotit de numeroase complicatii, inclusiv pierderea auzului.

Pentru curatarea urechilor de ceara acumulata in urechi este necesara o seringa cu apa curata si aflata la temperatura camerei.

Persoana in cauza trebuie sa stea in pozitie verticala cu un prosop curat pe umar, astfel incat apa ce se scurge sa poata fi colectata.

Urechea trebuie trasa usor in sus, astfel incat apa sa poata patrunde mai usor. Varful seringii trebuie plasat in ureche in partea de sus si in spate. Aceasta pozitie va ajuta ceara sa se desprinda de ureche si sa fie eliminata.

Odata ce seringa este plasata in mod optim in ureche, pistonul seringii poate fi apasat, astfel incat sa se permita lichidului sa intre in ureche. Daca in urma patrunderii de lichid in ureche se simte durere sau presiune, spalatura trebuie sa inceteze imediat. Uscarea urechii trebuie realizata prin utilizarea unui colt al unui prosop moale.

Uneori, este posibil ca o persoana sa fie nevoita sa repete aceasta procedura de pana la 5 ori pana cand ceara va incepe sa fie eliminata. Totusi, daca acest procedeu s-a realizat de 5 ori fara succes, nu trebuie sa se mai incerce din nou. In schimb, medicul trebuie consultat pentru a vedea ce alte optiuni exista. In unele cazuri, acumularea de ceara poate fi inmuiata in prealabil cu anumite solutii, urmand ca dupa acest lucru sa se apeleze la spalaturi auriculare.

Aceasta procedura nu trebuie realizata fara acordul unui medic sau pana cand nu a fost realizat un consult de specialitate. De asemenea, trebuie sa fie realizata cu prudenta si nu in mod excesiv.

Nu exista foarte multe studii care sa analizeze eficacitatea spalaturilor auriculare in cazul acumularii de cerumen. Totusi, exista o anumita ingrijorare in randul medicilor cu privire la spalaturile auriculare, mai ales in cazul in care sunt realizate acasa. Aceasta ingrijorare se axeaza pe posibilitatea perforarii timpanului, apa putand sa patrunda prin orificiul format pana la nivelul urechii medii.

Ulterior patrunderii lichidului la acest nivel se mareste considerabil riscul de complicatii. Evitarea spalaturilor auriculare la domiciliu si utilizarea de dispozitive special concepute pentru aceasta procedura reprezinta doua optiuni ce pot contribui la reducerea riscurilor.

Un alt aspect important cu privire la aceasta tehnica se bazeaza pe temperatura apei. Aceasta trebuie sa fie aflata la temperatura camerei, deoarece apa prea rece sau prea fierbinte poate provoca ameteli si miscari involuntare ale ochilor din cauza stimularii nervoase. De asemenea, apa prea calda poate duce la arsuri, inclusiv la nivelul timpanului.

Unele persoane nu trebuie sa fie supuse spalaturilor auriculare, deoarece sunt expuse unui risc foarte mare de perforatie sau deteriorare a timpanului. Aceste persoane sunt cele cu otita externa severa, dar si cele care au un istoric medical ce cuprinde:

- prezenta unor corpi straini la nivelul urechii, in special a celor metalici si ascutiti;
- interventii chirurgicale la nivelul urechii, in special la nivelul timpanului;
- otita medie;
- radioterapie la nivelul urechii.

Spalaturile auriculare pot avea anumite efecte secundare potentiale. Acestea includ:

- ameteala;
- tinitus;
- disconfort sau durere;
- afectarea urechii medii;
- otita externa;
- perforarea timpanului.

Trebuie retinut faptul ca daca o persoana prezinta simptome bruste si severe in timpul spalaturilor auriculare, precum durerea, greata sau ametelile, procedura trebuie oprita imediat.

Spalaturile auriculare pot avea mai multe optiuni alternative, dar nici acestea nu trebuie realizate atunci cand exista factori de risc. Cele mai folosite alternative sunt reprezentate de:

- utilizarea de uleiuri naturale – uleiul de masline si cel pentru bebelusi pot ajuta la umectarea cerumenului. Dupa ce aceste uleiuri sunt lasate in ureche pentru cateva minute, capul trebuie intors astfel incat acestea sa paraseasca urechea;

- apa sarata – apa sarata poate avea efect de inmuiere si indepartare a cerumenului. Aceasta trebuie lasata in ureche pentru 3-5 minute, ulterior permitandu-i scurgerea. Canalul urechii externe trebuie sters dupa aceasta procedura cu un prosop moale si absorbant.

- diferite amestecuri si solutii – atat peroxidul de hidrogen, cat si amestecul dintre alcool si otet sunt remedii alternative ce pot ajuta la eliminarea acumularii de ceara din urechi. Aceste metode pot fi utile, dar nu se recomanda utilizarea lor, mai ales cand timpanul este afectat.

Spalaturile auriculare reprezinta metode eficiente ce pot fi folosite pentru indepartarea acumularii de cerumen la nivelul uneia sau a ambelor urechi. Excesul de ceara poate forma dopuri la nivelul urechii, acestea putand duce la efecte neplacute, precum pierderea auzului.

Spalaturile auriculare pot fi realizate la domiciliu cu diferite dispozitive special destinate sau prin utilizarea unei seringi curate. Cu toate acestea, riscurile sunt mai mari in aceste cazuri, astfel incat se recomanda doar interventia unui specialist. Acesta poate observa timpanul cu ajutorul unor instrumente speciale si poate spune daca anumite interventii sunt potrivite sau nu.

In cazul in care acumularea de ceara de la nivelul urechii persista sau duce la simptome neplacute, medicul ar trebui sa fie informat. Acesta poate evalua situatia in mod adecvat si poate oferi cele mai bune recomandari. Optiunile de tratament sunt variate, incluzand spalaturile auriculare, dar si indepartarea mecanica a cerumenului sau folosirea de picaturi speciale ce au ca scop inmuierea cerii.

Bibliografie:
Clegg, A. J., et al. (2010). The safety and effectiveness of different methods of earwax removal: A systematic review and economic evaluation. https://eprints.soton.ac.uk/153113/1/mon1428.pdf
Eekhof, J. A. H., et al. (2001). A quasi-randomised controlled trial of water as a quick softening agent of persistent earwax in general practice. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1314073/pdf/11510392.pdf
Hayter, K. L. (2016). Listen up for safe ear irrigation. https://journals.lww.com/nursing/FullText/2016/06000/Listen_up_for_safe_ear_irrigation.16.aspx
McCarter, D. F., et al. (2007). Cerumen impaction. https://www.aafp.org/afp/2007/0515/p1523.html
Schumann, J. A., & Pfleghaar, N. (2019). Ear irrigation.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459335/
Wright, T. (2015). Ear wax.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4356173/