Chistul mamar

Chistul mamar este un sac plin cu lichid aflat la nivelul sanului.O femeie poate avea unul sau mai multe chisturi. Sunt deseori descrise ca umflaturi rotunde sau ovale cu margini distincte. La palpare un chist mamar deseori se simte de consistenta unei boabe de strugure moale sau a unui balon plin cu apa, dar uneori poate avea si consistenta ferma.

Chisturile mamare sunt frecvente la femeile de 30-40 de ani. Acestea dispar de obicei dupa menopauza, cu exceptia cazurilor in care se ia tratament hormonal dupa menopauza. Chisturile mamare nu necesita tratament decat in cazurile in care este foarte mare, dureros sau deranjeaza in alt fel. In aceste cazuri, extragerea lichidului din chist poate ameliora simptomele.

Semnele si simptomele chistului mamar sunt:
- prezenta unei umflaturi usor mobilizabile rotunde sau ovale cu margini distincte;
- durere mamara sau sensibilitate in zona chistului;
- cresterea in volum a chistului si sensibilitatea acestuia inaintea menstruatiei;
- scaderea in volum a chistului si ameliorarea simptomelor dureroase si a sensibilitatii dupa menstruatie;

Prezenta unuia sau a mai multor chisturi mamare nu creste riscul pentru cancerul mamar.

Fiecare glanda mamara umana contine intre 15 si 20 de lobi glandulari, asezati ca petalele de margareta. Acesti lobi sunt divizati mai departe in lobuli care produc lapte in timpul sarcinii si al alaptarii. Ducte mici conduc laptele spre un rezervor aflat chiar sub mamelon. Pentru a sprijini aceasta retea se gaseste profund un strat de tesut tisular numit stroma.

Chistul mamar apare atunci cand o supracrestere a glandei sau a tesutului conjunctiv blocheaza ductele , determinand dilatarea si umplerea lor cu lichid.
- microchistul este prea mic pentru a fi simtit la palpare sau vizualizat in timpul testelor imagistice, cum ar fi mamografia sau ecografia
- macrochistul este suficient de mare pentru a fi simtit si poate creste pana la aproximativ 2,5-5 cm in diametru. Chistul mamar cu dimensiuni mari poate pune presiune pe tesutul mamar din jur, determinand durere sau disconfort.
Cauzele chistului mamar raman necunoscute. Unele evidente sugereaza ca excesul de estrogen din organism poate juca un rol in aparitia acestora.

Tesutul mamar normal la femeia sanatoasa deseori se simte la palpare neregulat sau nodular. Daca femeia descopera prezenta unui chist, totusi, sau daca o tumefiere mamara anterioara pare sa fi crescut in volum sau sa se fi modificat in alt fel, se recomanda consultul medical.

Teste si diagnostic
Screeningul si testele diagnostice pentru un chist mamar de obicei incep dupa ce doctorul a identificat tumefierea. Procesul poate implica urmatoarele teste si examene:

1. Examenul clinic al glandei mamare
Medicul va examina tumefierea si va cauta si alte modificari patologice prezente la nivelul glandei mamare. Pacienta va fi intrebata de momentul in care a descoperit chistul, daca si-a modificat marimea, daca pacienta acuza si durere asociata, daca exista secretii mamare si cum afecteaza ciclul menstrual starea chistului. Totusi, medicul nu poate spune doar dupa examenul clinic daca este vorba de un chist, astfel incat pacienta va necesita un alt test, ecografie sau aspiratie pe ac subtire – sau ambele;

2. Ecografia mamara
Ecografia mamara poate ajuta medicul sa determine daca tumefierea este plina cu lichid sau este solida. Un radiololog – medic specializat in metode imagistice – realizeaza ecografia pentru a face aceasta determinare bazandu-se pe unele caracteristici observate in timpul examenului imagistic. O zona lichidiana desemneaza de obicei prezenta unui chist. Prezenta unei mase solide poate anunta prezenta posibila a unui fibroadenom,dar poate fi vorba si despre cancer mamar. Unii medici trec peste aceasta investigatie si realizeaza direct aspiratia cu ac fin;

3. Aspiratia cu ac fin
In timpul acestei proceduri, medicul insereaza un ac fin in tumoreta si incearca sa aspire lichid. Daca pe ac apare lichid si chistul dispare, medicul poate stabili diagnosticul de chist mamar imediat; Cu exceptia cazului in care pare sa fie sange in lichid, nu sunt necesare alte teste sau tratamente dupa aspirare. Daca lichidul contine sange, este necesar un test de laborator. Lipsa lichidului sau o tumefiere care nu dispare dupa aspirare sugereaza ca acesta - sau cel putin o parte a acesteia – este solida si o mostra de celule poate fi colectata si trimisa pentru analize pentru a verifica prezenta cancerului (biopsia prin aspirare pe ac fin). Mamografia nu este de obicei indicata pentru chistul mamar. Totusi, aceasta poate fi realizata daca medicul suspecteaza, in timpul evaluarii unei tumefactii mamare, ca aceasta este determinata de altceva in afara de un chist mamar.

Nu este necesar nici un tratament pentru chistul mamar simplu. Medicul poate recomanda doar monitorizarea permanenta a acestuia pentru a vedea daca se rezolva de la sine.

Aspirarea pe ac fin
Aspirarea pe ac fin, procedura folosita pentru a diagnostica un chist mamar, poate fi folosita si ca tratament, daca medicul indeparteaza lichidul din chist in momentul realizarii diagnosticului. Mai intai medicul palpeaza glanda mamara pentru a localiza chistul. Apoi insereaza un ac fin in chist si aspira lichidul din interiorul acestuia. Deseori, aspirarea pe ac fin este realizata cu ajutorul ecografului pentru a ghida inserarea corecta a acului.

Daca lichidul nu contine sange si tumefierea dispare nu este necesar nici un alt tratament. Medicul poate recomanda un control peste patru sau sase saptamani pentru a detecta o eventuala refacere a chistului.
Daca lichidul aspirat contine sange sau acesta nu dispare, medicul poate trimite o proba de lichid la laborator pentru teste si poate trimite pacienta la un chirurg sau un radiolog – un medic specializat in studii imagistice – pentru urmarire.
Chisturile mamare pot necesita aspirare mai mult de o singura data. Chisturile recurente sau noi sunt deseori intalnite.

Folosirea hormonilor
Folosirea contraceptivelor orale pentru reglarea ciclului menstrual poate ajuta la reducerea recurentei chisturilor mamare. Intreruperea tratamentului substitutiv hormonal in anii de dupa menopauza poate reduce, de asemeni, formarea chisturilor.

Chirurgia
Indepartearea chirurgicala a chistului mamar este o optiune doar in cateva cazuri neobisnuite. Daca un chist ce produce disconfort apare in fiecare luna, sau daca acesta este plin cu lichid ce contine si sange sau prezinta simptome ingrijoratoare, indeparterea chirurgicala poate fi luata in considerare.

1. Purtarea unui sutien suportiv. Daca pacienta prezinta dureri din cauza prezentei unui chist mamar, un suport bun in jurul tesutului mamar poate ajuta la ameliorarea disconfortului.
2. Evitarea consumului de cafeina. Nu exista dovezi stiintifice conform carora consumul de cafeina prezinta o legatura cu aparitia unui chist mamar. Totusi, multe femei prezinta o ameliorare a simptomelor dupa eliminarea cafeinei din dieta. Este bine ca pacienta sa ia in considerare si acest aspect de eliminare a cafeinei din dieta – inclusiv bauturi cu cafeina si ciocolata – daca observa o imbunatatire a simptomelor in cazul eliminarii acesteia.
3. Reducerea sarii din alimentatie. Desi studiile despre restricita de sare si formarea chisturilor nu sunt concludente, unii experti sugereaza ca reducerea sarii din alimentatie poate fi de ajutor. Consumarea unei cantitati mai mici de sodiu reduce cantitatea de lichid in exces din organism, care in schimb poate ajuta la reducerea simptomelor asociate chistului mamar.

Uleiul de primula este un supliment pe baza de acizi grasi (acid linoleic) care poate fi procurat fara prescriptie medicala. Unele date sugereaza ca acest ulei poate ajuta la minimizarea disconfortului asociat chistului mamar. Desi mecanismul exact nu este clar, unii experti cred ca femeile cu deficit de acid linoleic sunt mai sensibile la fluctuatiile hormonale in timpul ciclului menstrual, rezultand dureri mamare asociate chistului mamar.