Ingrijirea tenului si tratarea acneei

Acneea vulgara este una dintre cele mai frecvente afectiuni cutanate. Aceasta survine cu o frecventa crescuta in randul adolescentilor si adultilor tineri, dar nu se limiteaza sa apara doar la persoanele de aceste varste.

Acneea vulgara se caracterizeaza prin dezvoltarea cronica sau recurenta a unor papule, pustule sau chiar noduli la nivelul fetei, gatului, trunchiului sau a bratelor, iar severitatea sa variaza semnificativ de la o persoana la alta.

Astfel, unele persoane pot acuza doar un disconfort psihic produs de aspectul inestetic al acneei, in timp ce altele pot ramane cu zone cicatrizate si extrem de inflamate sau hiperpigmentate. De asemenea, efectele psihosociale negative pot capata chiar o amploare uriasa, asa ca informarea corecta si ampla despre acnee este foarte importanta.

Acneea vulgara apare cel mai des in cazul adolescentilor, prevalenta in cazul acestora fiind aproximata la peste 90%. Acneea debuteaza adesea in perioada de preadolescenta (7-12 ani) si se remite in jurul varstei de 30 de ani. Cu toate acestea, acneea poate sa persiste sau chiar sa debuteze si dupa aceasta varsta.

Acneea din adolescenta prezinta o predominanta in cazul persoanelor de sex masculin, in timp ce acneea ce apare dupa adolescenta afecteaza in cele mai multe cazuri femeile.

Prevalenta acneei scade odata cu inaintarea in varsta. Totusi, pot sa apara si exceptii in care vizita la medic va fi necesara. De asemenea, debutul acneei poate capata forme ciudate, spre exemplu in cazul copiilor cu varste cuprinse intre unu si sase ani. Acest debut este foarte rar si poate fi un indicator al unei afectiuni de baza.

Acneea vulgara este o afectiune inflamatorie a „unitatii” pilosebacee, adica a unei structuri formate din folicul pilos si glanda sebacee. Patogeneza acneei, adica mecanismul sau de producere si evolutie, implica o interactiune complexa de factori, precum stimularea glandelor sebacee de catre hormonii androgeni, raspunsurile imune si celulare innascute, genetica si chiar dieta.

Dezvoltarea leziunilor asociate cu acneea vulgara se bazeaza pe microcomedoane. Acestea sunt formatiunile precursoare ale acneei si pot fi asemanate cu niste mici dopuri hiperkeratozice ce vor duce la formarea de puncte negre, puncte albe, papule, pustule si noduli.

Procesul prin care aceste mici formatiuni devin leziuni acneice ramane inca neelucidat, dar este suspectata implicarea sau interactiunea unor factori principali, adica inflamatia, cresterea productiei de sebum de catre glandele sebacee, hiperkeratinizarea foliculara si multiplicarea anormala a Cutibacterium acnes, adica un microorganism ce se gaseste in mod normal pe suprafata pielii.

Trebuie specificat faptul ca specialistii nu cunosc inca nici ordinea etapelor de formare a leziunilor acneice. Totusi, se considera ca acumularea de sebum si material keratinos va transforma un microcomedon intr-un comedon inchis, adica intr-un punct alb.

Ulterior, orificiul folicular se va destinde si va forma un comedon deschis, adica un punct negru. Aceasta culoare este data de aglomerarea de keratinocite, de lipidele oxidate si de melanina. In final, raspunsul imun ce apare la C. acnes va contribui la dezvoltarea unor papule si pustule inflamatorii.

Ruptura foliculara va elibera bacterii, lipide proinflamatorii si keratina in derma inconjuratoare, ducand la exacerbarea inflamatiei si chiar la formarea de noduli.

Revenind la hormonii androgeni, trebuie stiut ca acestia contribuie la dezvoltarea acneei prin stimularea functiei secretoare a glandelor sebacee. In acest fel apare o crestere a productiei de sebum, substanta ce se considera a fi un mediu propice pentru dezvoltarea C. acnes. C. acnes foloseste trigliceridele din sebum ca sursa de nutrienti, iar mediul anaerob permite acestor bacterii sa prospere.

Factorii genetici nu trebuie uitati, deoarece studiile au aratat faptul ca persoanele ce au rude apropiate ce sufera de acnee prezinta un risc crescut de a dezvolta si ele afectiunea. Mai exact, componenta genetica este foarte importanta, deoarece se observa ca persoanele cu rude cu acnee au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta leziuni acneice.

Pe langa factorii descrisi anterior exista si alti factori asociati, precum traumatismele cutanate, dieta alimentara, nivelul de stres si rezistenta la insulina. Astfel, stresul mecanic repetitiv cauzat de spalarea pielii afectate cu diferite produse cosmetice astringente ar putea agrava acneea prin ruptura comedoanelor si favorizarea dezvoltarii leziunilor inflamatorii.

Rolul dietei mai trebuie studiat, dar se presupune ca leziunile acneice sunt mult mai frecvente in randul persoanelor ce au un consum ridicat de lapte sau de produse alimentare cu indice glicemic ridicat.

Stresul este considerat ca fiind un factor potential exacerbator al acneei, asa ca specialistii recomanda adoptarea unor masuri prin care acesta sa fie evitat cat mai mult. In final, rezistenta la insulina poate juca un rol cheie in aparitia acneei, deoarece poate duce la cresterea nivelurilor de androgeni.

Distributia tipica a acneei vulgare este corelata cu zonele corpului in care se gasesc glande sebacee mari si bine receptive hormonal, adica fata, gatul, pieptul, partea superioara a spatelui si bratele.

Manifestarile clinice pot varia, deoarece exista mai multe tipuri de leziuni ce pot fi prezente. Spre exemplu, pot fi prezente comedoane inchise, comedoane deschise, acnee papulopustuloasa sau acnee nodulara. Comedoanele inchise sunt papule neinflamatorii in forma de cupola, mai mici de 5 milimetri si cu suprafata neteda si albicioasa sau de culoarea pielii.

In schimb, comedoanele deschise sunt papule neinflamatorii ce au dimensiuni mai mici de 5 milimetri si care prezinta un orificiu folicular central, dilatat si cu continut gri, maro sau negru.

Acneea papulopustuloasa se caracterizeaza prin papule si pustule inflamate, relativ superficiale si cu un diametru de maxim 5 milimetri, in timp ce acneea nodulara se caracterizeaza prin papule inflamate cu dimensiuni de minim 0,5 milimetri sau prin noduli mai mari de 1 centimetru.

Extinderea si severitatea leziunilor cutanate difera foarte mult, variind de la aparitia periodica a catorva comedoane mici si pana la prezenta cronica a numerosi noduli inflamati pe o suprafata intinsa a pielii.

Spre exemplu, adolescentii tineri au adesea forme de acnee ce implica fruntea, nasul si barbia, in timp ce femeile adulte vor dezvolta mai frecvent acnee la nivelul fetei si a gatului inferior. Evolutia acneei difera de la pacient la pacient, dar trebuie stiut ca unii pacienti pot dezvolta chiar si cicatrici si zone de hiperpigmentare.

Trebuie stiut ca nu exista un tratament standard pentru acnee, iar de foarte multe ori se recomanda combinatii te tratamente pentru a se obtine efectele dorite. Deoarece leziunile produse de acnee pot necesita chiar si 8 saptamani pentru a ajunge la o asa zisa maturitate, se recomanda ca tratamentul sa fie utilizat cel putin 2-3 luni. In acest mod se poate constata si daca acesta este eficient sau daca trebuie sa se efectueze modificari in schema de tratament.

Ingrijirea corespunzatoare a pielii reprezinta un aspect foarte important al tratamentului impotriva acneei. Asadar, se recomanda spalarea fetei cu produse speciale ce nu usuca sau ingrasa pielea, ci trebuie sa ii ofere o curatare blanda. De asemenea, fata nu trebuie spalata cu diferiti bureti sau cu diferite prosoape, deoarece acestea pot leza tenul.

Spalarea prea puternica poate agrava acneea si poate deteriora suprafata pielii. In plus, nu se indica stoarcerea/spargerea cosurilor, deoarece in acest fel acneea poate fi agravata si pot surveni umflaturi, cicatrici sau chiar infectii.

Utilizarea unei creme hidratante minimizeaza uscaciunea si descuamarea pielii, ambele fiind efecte secundare frecvente ale unor tratamente pentru acnee.

Produsele etichetate drept non-comedogene sunt cele mai indicate, deoarece sunt mai putin susceptibile de a bloca porii pielii. In acest fel este prevenita aparitia unor leziuni cutanate suplimentare sau chiar agravarea celor ce exista deja.

De asemenea, unele tratamente impotriva acneei cresc sensibilitatea pielii la lumina soarelui. Pentru a reduce la minimum potentialele daune cauzate de aceasta se indica evitarea expunerii excesive la soare, dar si utilizarea unor produse cu protectie solara de cel putin SPF30 si cu spectru larg de actiune (UVA+UVB).

Persoanele cu acnee usoarapot incerca initial sa isi trateze problema cu produse ce nu necesita prescriptie medicala. O combinatie a acestor tratamente poate fi mai eficienta decat utilizarea unui singur produs. In cazuri rare, oamenii pot dezvolta reactii alergice la substantele din produsele de ingrijire a pielii, asa ca initial trebuie incercate pe zone mici.

Acneea non-inflamatorie este acneea ce produce puncte albe sau puncte negre, dar fara a fi insotite de roseata si umflaturi ale pielii. Medicamentele topice pe baza de retinoizi sunt indicate in acest caz. Retinoizii pot provoca iritatii ale pielii, asa ca in timpul utilizarii acestora este recomandata folosirea unor creme hidratante si chiar cu protectie solara.

Acneea inflamatorie usoara pana la moderata este tratata, de obicei, cu retinoizi topici, dar si cu antibiotice topice. Specialistii afirma ca o combinatie a acestor medicamente este mult mai eficienta decat tratamentul cu un singur agent.

Persoanele cu acnee inflamatorie moderata sau severa pot necesita tratamente cu antibiotice orale sau retinoizi orali.

Medicatia topica poate fi utilizata in combinatie cu antibioticele orale, dar acest lucru va fi stabilit impreuna cu medicul. In plus, femeile pot beneficia de tratament hormonal ce implica pilule anticonceptionale. Tratamentul hormonal se realizeaza in special cu estrogen, acesta avand efectul de a compensa efectul hormonilor androgeni, acestia din urma fiind responsabili pentru acnee.

Acneea este o afectiune cutanata ce se caracterizeaza prin aparitia de cosuri, puncte albe sau puncte negre. Aceasta afecteaza un numar foarte mare de oameni, mai ales adolescenti, fiind considerata printre cele mai frecvente afectiuni cutanate.

Trebuie stiut ca acneea nu este periculoasa, dar poate produce disconfort din cauza aspectului neplacut si poate lasa chiar cicatrici. In final, persoanele cu acnee pot beneficia de tratament adaptat severitatii afectiunii, asa ca vizita la medic este obligatorie in cazul in care se doreste un tratament adecvat.

De asemenea, adoptarea unor masuri igieno-dietetice este foarte importanta in gestionarea optima a acneei.

Bibliografie:
Diane Thiboutot, MDAndrea Zaenglein, MD. Pathogenesis, clinical manifestations, and diagnosis of acne vulgaris; https://www.uptodate.com/contents/pathogenesis-clinical-manifestations-and-diagnosis-of-acne-vulgaris?csi=61f37a60-bc34-4e0a-999c-5232d008b71f&source=contentShare
Chiu A, Chon SY, Kimball AB. The response of skin disease to stress: changes in the severity of acne vulgaris as affected by examination stress. Arch Dermatol 2003; 139:897.
Haider A, Shaw JC. Treatment of acne vulgaris. JAMA 2004; 292:726.
Shalita AR, Chalker DK, Griffith RF, et al. Tazarotene gel is safe and effective in the treatment of acne vulgaris: a multicenter, double-blind, vehicle-controlled study. Cutis 1999; 63:349.
Ozolins M, Eady EA, Avery AJ, et al. Comparison of five antimicrobial regimens for treatment of mild to moderate inflammatory facial acne vulgaris in the community: randomised controlled trial. Lancet 2004; 364:2188.
Amichai B, Shemer A, Grunwald MH. Low-dose isotretinoin in the treatment of acne vulgaris. J Am Acad Dermatol 2006; 54:644.