Diferentele dintre cele doua emisfere cerebrale si functiile acestora

Creierul este compus din 2 emisfere cerebrale (cele mai mari structure), cerebel (localizat posterior de emisferele cerebrale) si trunchiul cerebral (situate anterior de cerebel si postero-inferior de emisferele cerebrale)

Informatiile nu sunt percepute, tratate si integrate in acelasi mod de cele doua emisfere cerebrale, ceea ce provoaca doua modalitati diferite, dar complementare, de prelucrare a informatiilor.

Emisfera stanga: logica si ratiunea

• domina si gestioneaza limbajul;

• este responsabila de logica si de calculele matematice;

• coordoneaza si cele cinci simturi fizice;

• transforma simturile in perceptii si rationamente cauzale;

• permite numai gandirea univalenta, liniara, biunivoca;

• pastreaza experientele acumulate din lumea fizica;

• administreaza judecata si relationarea;

• opereaza cu comparatii si tot felul de rationamente;

• vehiculeaza cunoasterea pe baza argumentelor.

Emisfera dreapta: afectivitatea

• se ocupa de abilitatile spatiale, recunoasterea faciala si procesarea muzicii;

• manageriaza intelegerea imaginilor vizuale;

• este responsabila de creativitate;

• administreaza emotivitatea si afectivitatea;

• transforma imaginile in reprezentari mentale;

• stimuleaza imaginatia;

• coordoneaza cele cinci simturi spirituale;

• gestioneaza simturile artistice;

• lucreaza cu perceptii, reprezentari;

• pastreaza experientele acumulate in lumea imaginativa;

• confera fantezie si creativitate.

Indicatorii cei mai evidenti ai dominantei emisferice sunt furnizati de gradul de asimetrie functionala a celor doua maini, a celor doua picioare si a celor doi ochi. Se disting trei situatii posibile:

a) dominanta mainii drepte, a piciorului drept si a ochiului drept, a caror reglare se afla in competenta emisferei stangi - care in acest caz va fi dominanta;

b) dominanta mainii stangi, a piciorului stang si a ochiului stang depinde esentialmente de emisfera dreapta - care va fi considerata dominanta;

c) relativa echivalenta functionala intre cuplurile acestor organe perechi semnifica o slaba asimetrie functionala a celor doua emisfere. Datele statistice arata ca prima situatie este cea mai frecventa, fiind intalnita la peste 80 % din populatie, ceea ce face ca, in principiu, cand se vorbeste de emisfera dominanta sa se aiba in vedere emisfera stanga.

Situatia de echivalenta functionala (ambidextrie) este cea mai putin frecventa. Printre functiile mai puternic lateralizate, avand in vedere efectul leziunilor emisferice
unilaterale, se numara: praxia manual, praxia membrelor inferioare, limbajul, functiile de simbolizare - abstractizare - generalizare (Arseni, Golu, Danaila, 1983).

In ceea ce priveste integrarea structurilor limbajului - lateralizarea este relativa, intrucat nu se poate sustine ca limbajul se integreaza exclusiv doar la nivelul emisferei dominante.

Ambele emisfere conlucreaza atat in procesul de formare si dezvoltare a limbajului, cat si in realizarea in act a diferitelor laturi si verigi ale acestuia. Totusi, cele doua emisfere nu au acelasi rol. Se apreciaza ca emisfera dominanta realizeaza structurile verbale mai complexe, discursive, bazate pe transformari si combinari semantic multimediate, deductive si transductive, iar emisfera subdominanta este raspunzatoare de integrari mai simple, sprijinite mai mult pe imagini si pe experienta.

In timp, una dintre emisfere devine dominanta; la majoritatea elevilor se diminueaza functionarea emisferei drepte, folosindu-se mai mult emisfera stanga.

Persoanele la care functioneaza mai mult emisfera stanga sunt dreptace, calculate, practice, au o logica rigida, le place matematica, sunt mai inclinate spre stiintele exacte.

Pe de alta parte, zona creierului din emisfera dreapta este responsabila de trairile interioare, de limbajul non-verbal.

Cei care vor folosi exclusiv emisfera stanga vor fi ancorati in lumea fizica, mai lipsiti de emotii si de trairi afective