Sindromul cladirii bolnave si efectele sale

Sindromul cladirii bolnave este numele dat unei afectiuni despre care se considera ca este produsa de prezenta intr-o cladire sau intr-un alt tip de spatiu inchis. Cauzele exacte ale acestui sindrom nu sunt cunoscute exact, dar se crede ca este atribuit calitatii slabe a aerului.

Diagnosticarea sindromului cladirii bolnave poate fi dificila din cauza gamei largi de simptome. Acestea pot imita alte afectiuni de sanatate, cum ar fi raceala sau gripa.

Un aspect important in punerea diagnosticului consta in faptul ca simptomele se imbunatatesc dupa parasirea cladirii in cauza si se agraveaza ori de cate ori se patrunde in aceasta.

Cele mai importante aspecte cu privire la sindromul cladirii bolnave, inclusiv cauzele, simptomele si tratamentul.

Termenul de sindrom al cladirii bolnave este folosit atunci cand cauza exacta a simptomelor nu poate fi identificata. Cu toate acestea, exista un numar mare de cauze posibile ce pot provoca acest sindrom. Acestea includ:

- nivelurile ridicate de praf;
- ventilatia deficitara din cladirile si locurile aglomerate (scoli, birouri, spatii publice etc.);
- expunerea pe termen lung la fum de tigara;
- petrecerea unui timp indelungat in camere cu iluminare slaba;
- utilizarea computerelor cu ecrane vechi ce pot afecta ochii;
- prezenta mucegaiului si a altor tipuri de ciuperci in camera;
- expunerea la formaldehida (frecvent gasita in podele si mobilier din lemn);
- expunere la azbest;
- inhalarea vaporilor din produsele de curatenie;
- expunerea la pesticide si monoxid de carbon;
- expunerea la un nivel ridicat de ozon prin utilizarea frecventa a imprimantelor si a faxurilor;
- existenta unor niveluri ridicate de stres la scoala sau la locul de munca;
- scaderea moralului la locul de munca;
- valori prea mici sau prea mari ale temperaturii si/sau umiditatii;
- lucrul in medii zgomotoase;
- expunerea la insecte, animale sau excrementele acestora.

Avand in vedere varietatea factorilor ce provoaca sindromul cladirii bolnave, este dificil sa se identifice o singura cauza. Angajatii trebuie sa discute cu superiorii, astfel incat posibilii factori de risc sa fie eliminati. In acest fel se poate ajunge la sursa problemei si poate fi indepartata.

Se considera ca exista o anumita serie de factori de risc majori ai acestui sindrom:

- timpul indelungat petrecut intr-o cladire, fara a iesi la aer liber;
- sensibilitatea ridicata la anumiti alergeni;
- existenta uneia sau a mai multor probleme medicale, in special respiratorii;
- sensibilitate crescuta a simtului olfactiv;
- existenta unor tulburari mintale, precum depresia si anxietatea;
- sexul feminin.

Cu toate acestea, anumiti cercetatori afirma ca aceasta boala nu exista cu adevarat, iar factorii de risc indicati sunt valabili pentru multe alte probleme medicale deja definite.

Simptomele produse de sindromul cladirii bolnave sunt variate si pot include pielea, sistemul respirator, gastrointestinal si chiar nervos. Adesea, persoanele afectate se autodiagnosticheaza in mod eronat cu alte afectiuni, cum ar fi raceala, gripa sau indigestia.

Cele mai frecvente simptome cuprind:

- dispnee si senzatie de sufocare;
- disconfort toracic;
- iritatie la nivelul gatului;
- rinoree;
- congestie nazala;
- raguseala si tuse;
- crampe abdominale;
- epistaxis;
- aritmii;
- edem al membrelor inferioare;
- curbatura;
- simptome asemanatoare alergiilor, cum ar fi stranutul si senzatia de corp strain in ochi si nas;
- eruptii cutanate;
- cefalee;
- ameteala;
- tulburari de memorie si dificultati de concentrare;
- fatigabilitate;
- iritabilitate;
- greata si varsaturi;
- febra si frison.

Persoanele care au alergii sau afectiuni respiratorii pot observa o agravare a simptomelor atunci cand patrund in cladirea respectiva. De exemplu, persoanele cu astm pot avea un risc mai mare de a face un atac de astm in cladirea in cauza.

De asemenea, trebuie retinut faptul ca sindromul cladirii bolnave afecteaza persoanele in mod diferit. Persoanele care petrec timp intr-o cladire cu probleme pot dezvolta simptome, dar acestea pot varia. In plus, unii oameni pot fi asimptomatici, iar altii pot dezvolta un tablou clinic sever. Expunerea repetata sau pe termen lung poate provoca, in unele cazuri, simptome chiar si dupa ce imobilul a fost parasit.

Diagnosticul sindromului cladirii bolnave este pus in urma excluderii altor afectiuni ce ar putea provoca simptomele, de exemplu alergiile, astmul sau simpla raceala. De asemenea, medicul trebuie sa fie informat cu privire la mediul de la locul de munca si de acasa.

Pastrarea unui jurnal in care simptomele sa fie inregistrate poate fi o idee foarte buna pentru a ajuta la punerea unui diagnostic.

Dupa diagnosticare, tratamentul principal se axeaza pe ameliorarea simptomelor si reducerea concomitenta a expunerii la factorul cauzal. Exista medicamente ce pot ajuta la atenuarea pruritului de la nivelul ochilor, nasului si pielii, cum ar fi difenhidramina si cetirizina.

Medicamentele indicate in astm pot fi necesare pentru a reduce dificultatile de respiratie, inclusiv respiratia suieratoare. Tratamentul poate fi recomandat pe termen lung, cu modificatori de leucotriene sau pe termen scurt, cu inhalatoare.

Anumite aspecte pot fi luate in considerare la locul de munca sau in orice loc ce produce probleme. Acestea includ:

- utilizarea produselor de curatenie fara parfumuri adaugate si cu nivel de vapori redus;
- igienizarea suprafetelor si aspirarea prafului in mod regulat;
- schimbarea filtrelor de aer la cel putin doua luni;
- pastrarea unui nivel de umiditate potrivit (nivelul optim recomandat este de 40-70%);
- fistrugerea mucegaiului din interior sau a oricaror alti fungi cu ajutorul solutiilor speciale;
- achizitionarea de monitoare si alte ecrane ce nu afecteaza ochii;
- adaptarea nivelurilor de lumina in functie de necesitate.

Din pacate este dificil de aflat daca o incapere este inadecvata pentru o persoana sau daca aerul are o calitate inferioara ce poate produce alterarea starii de sanatate. Totusi, este posibila adoptarea unor masuri preventive ce pot reduce riscul aparitiei sindromului cladirii bolnave. Aceste masuri sunt reprezentate de:

- realizarea unor pauze regulate in exteriorul cladirii ce produce problemele, de exemplu servirea pranzului in aer liber;
- deschiderea ferestrelor pentru a se putea obtine o cantitate mai mare de aer proaspat;
- odihnirea ochilor prin evitarea statului pentru perioade indelungate in fata monitorului;
- utilizarea cu precautie a substantelor chimice in interior, cum ar fi inalbitorul, insecticidele si alte produse de curatenie;
- montarea unor dispozitive de iluminat moderne, cu becuri de tip LED sau cu lumina albastra;
- mentinerea unui nivel optim al umiditatii si temperaturii.

Simptomele sindromului cladirii bolnave se diminueaza cel mai frecvent odata ce persoana afectata paraseste imobilul cu risc. Simptomele ce persista se imbunatatesc atunci cand este limitata expunerea sau cand pericolele din interiorul cladirii sunt eliminate.

In unele cazuri, expunerea pe termen lung la o calitate slaba a aerului din interior poate duce la boli pulmonare, cum ar fi astmul.

Atunci cand conditiile de mediu nu pot fi modificate, perspectiva poate fi imbunatatita prin schimbarea locului de munca sau a scolii in care se petrece timpul. Consultul medical este important, deoarece medicul poate recomanda tratamente care ajute la ameliorarea simptomelor neplacute.