Dependenta de alcool si abuzul de droguri la adolescenti

Un numar tot mai mare de adolescenti consuma alcool sau alte substante toxice, cu toate ca acest lucru este ilegal si periculos.

Unii adolescentii incearca consumul de alcool sau substante toxice doar ocazional, dar chiar si acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate duce la dependenta si la problemele secundare acesteia (consecinte ilegale, performante scolare slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala si nu in ultimul rand, probleme familiale).

Abuzul de alcool si substante toxice este o realitate in randul adolescentilor si trebuie privita cu seriozitate. Centrele de preventie si control al consumului de toxice in randul adolescentilor, ofera urmatoarele informatii:

- aproximativ 10% dintre adolescenti fumeaza pana la 15 tigarete pe zi, 20 de zile pe luna (desi procentul este in continua crestere). Tutunul are efecte nocive multiple pe termen lung si creaza de asemenea dependenta. Un adolescent care fumeaza de mai mult de 1 an, are o sansa de 80% sa devina dependent

- aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre acestia, 28%, relateaza episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 bauturi tari, intr-un interval de cateva ore).

Una dintre cauzele principale de deces in randul adolescentilor, sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool. Consumul de alcool scade inhibitiile specifice varstei si predispun adolescentul la o viata sexuala necorespunzatoare (sexul neprotejat) si care cresc riscul contactarii unei boli cu transmitere sexuala (HIV-SIDA, herpes, chlamydia) sau aparitiei unei sarcini nedorite

- aproximativ 40% dintre adolescenti au incercat cel putin o data marijuana, in timp ce 22% dintre acestia folosesc frecvent acest drog. Marijuana este o optiune des intalnita in randul adolescentilor si poate cauza pierderi de memorie, tulburari cognitive (de invatare) sau de atentie

- aproximativ 9% dintre adolescenti au incercat cocaina, in timp ce 4% folosesc acest drog frecvent (cel putin o data pe luna). Cocaina este un drog care creeaza dependenta. Este foarte periculos, deoarece poate cauza aritmii cardiace (batai cardiace anormale) uneori fatale, infarct miocardic, crize pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale.

Exista si alte substante toxice care sunt folosite de adolecenti. Dintre acestea amintim:

- substantele toxice cu administrare pe cale inhalatorie (sprayuri, substante pe baza de benzen, uleiuri, vopsele si substante adezive). Aceste tipuri de substante toxice sunt cel mai frecvent folosite de adolescentii tineri, deoarece sunt usor de procurat si sunt relativ ieftine;

Cu toate acestea, sunt extrem de toxice, deoarece contin substante precum toluenul, care poate cauza leziuni cerebrale, tumori (utilizarea cronica) si in unele cazuri chiar decesul utilizatorului;

- droguri folosite cel mai adesea in cluburi, precum: ecstasy (MDMA), gammahidroxibutirat (GHB), flunitrazepam (Rohypnol), numite si drogurile dragostei, deseori folosite de baietii adolescenti pentru coruperea sexuala a fetelor (actul sexual care se consuma dupa intoxicatia cu astfel de substante, este considerat viol).

Cu toate ca numarul adolescentilor care utilizeaza astfel de droguri este mai mic dacat al celor care fumeaza tutun sau marijuana si consuma alcool, aceste droguri sunt mult mai periculoase mai ales daca sunt folosite in diferite combinatii cu alte toxice.

Utilizarea, chiar si rara a ecstasy-ului, poate duce la depresie, probleme cu somnul si anxietate severa, simptome care pot dura mai mult de cateva saptamani de la utilizarea initiala. Utilizarea cronica a acestui drog, determina leziuni hepatice si probleme de concentrare si memorie;

- metamfetamina (deseori regasita sub diferite denumiri generice, precum, speed, crank sau met). Acest drog creeaza dependenta si poate cauza manifestari grave, precum, crize pseudoepileptice, accidente vasculare ischemice, probleme mentale grave (paranoia, halucinatii, crize de depersonalizare) si alte probleme de sanatate pe termen lung;

- halucinogene, cel mai frecvent LSD (acid dietilamid lisergic), mescalina, psilocybin, PCP (phencyclidina) si ketamina. Utilizarea LSD-ului poate cauza afectiuni psihiatrice grave, precum psihoza si flashurile de tip halucinogen;

- opiacee, ca heroina, morfina si codeina. Utilizarea opiaceelor conduce la dependenta fizica si psihica. Adolescentii care folosesc droguri sunt predispusi la diferite infractiuni, in special furtul diferitelor bunuri din casa familiei si uneori preteaza chiar si la prostitutie si toate acestea pentru a procura bani pentru droguri;

- substante toxice medicamentoase, precum diazepamul (valium) sunt folosite de adolescenti cu difetite ocazii;

- steroizii anabolizanti sunt substante medicamentoase folosite in special de baietii care vor sa-si creasca brusc masa musculara si sa-si reduca semnificativ tesutul adipos.

Aceste substante pot cauza insa cancer hepatic, oligospermie (scaderea numarului de spermatozoizi), dobandirea unor caracteristici fizice masculine exagerate, iritabilitate, furie, cresterea nivelului seric al colesterolului si al tensiunii arteriale cu aparitia infarctului miocardic acut sau a accidentului vascular cerebral.

Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventa in ultimii ani in tara noastra. Acest lucru face ca problemele de sanatate, de ordin social si familial legate de acest comportament sa fie si ele des intalnite.

Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburari de dezvoltare si comportament. Adolescentii care utilizeaza droguri au deseori o anumita dificultate in stabilirea propriei identitati, a relatiilor interumane (inclusiv familiale), in dobandirea unei independente fizice si psihice normale.

Abuzul de substante toxice poate de asemenea afecta si abilitatile cognitive ale adolescentului (de invatare) care scad performantele scolare. De departe, cel mai periculos efect secundar al utilizarii ocazionale a drogurilor este aparitia dependentei care duce in consecinta la abuzul cronic de astfel de substante.

Exista diferiti factori personali, familiali sau sociali care cresc intr-un fel sau altul riscul pentru consumul de substante toxice. In astfel de cazuri, utilizarea substantelor toxice duce la dependenta si abuz cronic.

Factori de risc de ordin personal

Acestia includ:

- factori genetici. Persoanele cu abuz de substante toxice au de cele mai multe ori un istoric familial de consum si abuz de substante toxice. Exista diferite studii medicale care demonstreaza faptul ca exista diferiti factori predispozanti de ordin genetic care in combinatie cu factorii de mediu pot duce la aparitia abuzului anumitor substante toxice

- tipul de personalitate si temperamentul. Adolescentii cu un comportament rebel, rezistent la autoritatea parentala, care prezinta sentimente de vinovatie sau esec, au o predispozitie aparte pentru consumul de substante toxice. Cautarea unor senzatii "tari" sau tendinta de a se desfasura diferite activitati cu potential periculos, pot creste de asemenea apetitul pentru astfel de toxice

- diferite afectiuni. Adolescentii care au diferite afectiuni psihice, precum ADHD, tulburarile de comportament, depresia cronica, represia (ascunderea anumitor sentimenete), tulburarea de stres post-traumatic sau tulburarile anxios depresive, predispun la consumul de substante toxice. De asemenea, consumul acestor substante toxice poate agrava aceste afectiuni

- tentatia specifica varstei este un alt factor care predispune la consumul de substante toxice. Adolescentii sunt deseori curiosi asupra senzatiilor sau efectelor pe care aceste substante toxice le au pe propria persoana. Anturajul si informatiile eronate din media stimuleaza curiozitatea, deseori fiind suficient un impuls mic pentru a incerca personal aceste substante

- varsta mica la prima utilizare. Utilizarea tutunului si a alcoolului la varste fragede creste considerabil riscul aparitiei abuzului si dependentei. Un studiu a aratat faptul ca adolescentii care consuma pentru prima data alcool la varsta de 14 ani, au un risc de 4-5 ori mai mare sa devolte dependenta la alcool, fata de cei care consuma alcool pentru prima oara la 19 ani.

Factori de risc familiali

- istoricul familial de utilizare a substantelor toxice. Un studiu arata faptul ca un adolescent ai carui parinti consuma alcool sau alte substante toxice are un risc de 3 ori mai mare sa dezvolte dependenta la un moment dat, fata de restul adolescentilor

- atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare, extrascolare, fumatul sau consumul de alcool sau droguri. Unii parinti considera inevitabila experimentarea unor astfel de substante toxice de catre copiii lor. In multe dintre aceste cazuri, copiii percep cu usurinta aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel de substante toxice (in special fumatul si consumul de alcool), lucru care duce de obicei la aparitia dependentei si abuzului

- viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru consumul de substante toxice al adolescentilor. Familiile in care exista diferite conflicte sau abuzuri fizice sau sexuale, stres psihic intens, au un risc mare de a consuma substante toxice. Compensarea pe plan emotional si caldura familiala, sunt importante in orice familie in care se incearca evitarea unor astfel de abuzuri

- implicarea parentala inadecvata in educatia si viata adolescentului creste, de asemenea, riscul pentru abuzul si dependenta de substante toxice. Extremele educationale, precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor, cresc riscul pentru abuzul de substante toxice (in special alcool, tutun si droguri usoare).

Factori de risc de ordin social

Acestia includ:

- accesul la diferite substante toxice. Procurarea relativ usoara a tigaretelor, alcoolului, traficul liber de droguri, anturajul nepotrivit si nu in ultimul rand toleranta crescuta a comunitatii, contribuie la aparitia abuzului de substante toxice si dependenta adolescentilor. Prezenta alcoolului si a tigaretelor in casa, are acelasi efect negativ asupra adolescentilor tentati sa incerce astfel de substante

- anturajul nepotrivit este un factor de risc foarte important in aparitia abuzului si dependentei la adolescenti, deoarece grupul este mediul ideal de a experimenta astfel de substante toxice (mai ales marijuana, alcool, droguri halucinogene)

- publicitatea prin media a alcoolului, tigaretelor sau drogurilor. Exista mentalitatea in randul adolescentilor ca utilizarea substantelor toxice este la moda si creste popularitatea, succesul si sex-appealul.

Farmaciile care elibereaza inadecvat medicamente care pot fi utlizate de adolescenti in alte scopuri decat cele medicale reprezinta un factor de risc in aparitia dependentei si abuzului de substante toxice la adolescenti.

Uneori este destul de dificil pentru parinti sau membrii anturajului, sa identifice o problema legata de consumul de substante toxice in randul adolescentilor. Unii parinti suspicioneaza eventuala utilizare a drogurilor in cazul adolescentilor care prezinta un comportament anormal (negativism, negare, izolare), cu toate ca acest comportament poate fi considerat normal la aceasta varsta.

Este destul de dificil sa se identifice un posibil abuz de substante toxice si nu este recomandat un comportament extrem din partea parintilor ingrijorati.

Specialistii recomanda ca in momentul in care se suspicioneaza un eventual abuz de substante toxice in randul adolescentilor, sa se observe cu atentie anumite modificari comportamentale caracteristice pentru astfel de situatii (modificari de comportament, schimbarea aspectului fizic, atitudinii fata de persoanele apropiate, etc).

Dintre semnele care pot aparea odata cu abuzul de substante toxice, amintim urmatoarele:

- atentie scazuta asupra infatisarii fizice si imbracamintii, precum si o igiena inadecvata;
- pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate;
- hiperemie conjunctivala (ochi rosii), utilizarea inadecvata si frecventa a picaturilor pentru ochi si a odorizantelor bucale (guma de mestecat, dropsuri mentolate);
- absenteism si performante scolara slabe;
- pierderea interesului pentru anumite activitati scolare sau extrascolare, pentru sport sau alte hobby-uri;
- comportament care tradeaza incercarea de a ascunde un anumit secret;
- indepartarea de membrii familiei si prieteni;
- prieteni si anturaj nou, care nu sunt prezentati familiei;
- comportament caracterizat prin minciuna si furt;
- comportament dispretuitor fata de familie si prieteni;
- atitudine ostila, violenta;
- dezinteres si lipsa planurilor de viitor.

Adolescentii care nu folosesc alcool sau droguri au un risc destul de scazut sa faca un abuz de substante la maturitate (in special droguri).

Profilaxia consumului de substante toxice trebuie sa inceapa la o varsta relativ mica (chiar din scoala primara) si consta in educatia familiala corespunzatoare, incurajarea obiceiurilor sanatoase si promovarea unei bune comunicari familiale.

Deoarece adolescentii cu parintii care fac abuz de diferite substante toxice (alcool, tutun) sunt mai predispusi sa devina la randul lor dependenti, este recomandat ca un astfel de comportament sa fie evitat in prezenta copiilor.

Respectul fata de sine, relatiile familiale apropiate si exemplele pozitive, cresc increderea adolescentilor si ii incurajeaza pe acestia sa-si stabileasca prioritatile si sa ia deciziile corecte in tot ceea ce fac.

Trebuie sa se retina ca pana la varsta de 9 ani, copilul si-a format o anumita atitudine asupra folosirii substantelor toxice. Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in educarea copiilor pentru a evita consumul de substante:

- oferirea unui model pozitiv de viata. Ca parinte, exista o mare responsabilitate in felul cum este educat copilul, consumul in prezenta acestuia a alcoolului, tigarilor sau eventual al drogurilor pot influenta negativ optiunile viitoare ale acestuia. Daca unul dintre parinti sau ambii parinti au o problema legata de consumul sau abuzul de substante toxice, este recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie);

- impartasirea convingerilor proprii. Este foarte important ca parintii sa aibe incredere in alegerile pe care le fac copiii lor. De asemenea, parintii nu trebuie sa contrazica convingerile acestora. De multe ori, exista o anumita influenta a parintilor asupra tuturor activitatilor adolescentului. Parintii pot utiliza diferite metode prin intermediul carora pot sa explice copiilor pericolul si consecintele utilizarii substantelor toxice;

- implicarea activa in educarea copilului. Pastrarea unei legaturi emotionale apropiata cu copilul este destul de dificila, in special la varsta adolescentei cand acestia doresc mai multa independenta si intimitate.

Este important ca orice parinte sa cunoasca prietenii din anturajul copilului si de asemenea cum isi petrece acesta timpul liber. Stabilirea unui orar adecvat si petrecerea timpului liber in familie, este o optiune atunci cand se doreste supravegherea indirecta a copiilor.

Parintii trebuie sa ii ingaduie copilului sa se implice in activiatile familiale si sa se tina cont si de parerea acestuia in stabilirea anumitor decizii care privesc intreaga familie;

- perseverenta si corectitudinea fata de copil. Extremele in educatia copilului (toleranta mare, respectiv pedepse prea aspre), pot creste riscul de consum si abuz de substante toxice in viitor. Nu sunt recomandate pedepsele fizice sau psihice ci mai degraba trebuie gasite alte alternative in pedepsirea copiilor (implicarea in atributiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea, atunci cand este necesar, trebuie rasplatite si laudate anumite realizari scolare sau extrascolare;

- incurajarea anumitor activitati. Parintii trebuie sa-si incurajeze copiii in desfasurarea anumitor activitati precum, sportul, activitatile religioase, cercurile de studiu sau cercurile artistice. Acest lucru creste increderea in sine si ii face pe copii sa se simta utili si de asemenea sa foloseasca cat mai util timpul liber;

- oferirea tuturor informatiilor necesare. Orice parinte trebuie sa se informeze personal asupra riscurilor utilizarii substantelor toxice si nu trebuie sa tina cont de eventualele informatii eronate oferite de anumite persoane mai putin competente.

De asemenea, parintii nu trebuie sa compare experienta proprie cu cea a copilului sau, deoarece fiecare individ este unic in felul sau. Orice parinte care suspicioneaza utilizarea substantelor toxice in randul copilului sau, trebuie sa apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca acesta sa rezolve singur problema, deoarece in cazul in care exista un abuz de substante toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat (dezintoxicare si psihoterapie).

Parintii trebuie sa cunoasca si semnele fizice sau psihice care apar in abuzul de substante toxice, pentru a evita in timp util posibilele complicatii (tulburari de dezvoltare psihosomatica, tulburari psihiatrice, intoxicatii acute cu coma si deces).

In cazul in care se suspicioneaza consumul sau abuzul de substante toxice in randul adolescentilor, trebuie sa se ofere o importanta mare tuturor semnelor si simptomelor care pot aparea inaintea stabilirii unui consult de specialitate. Acest lucru va usura diagnosticul specialistilor.

Specialistii care pot diagnostica si trata abuzul si dependenta de substante toxice, sunt:

- medicul psihiatru;
- medicul din sectiile de toxicologie clinica/ATI;
- medicul de familie;
- medicul de medicina interna;
- medicul pediatru;
- psihologul;
- asistentul social specializat in abordarea adolescentilor care fac abuz de substante toxice.

In cazul in care medicul suspicioneaza un eventual abuz de substante toxice al adolescentului, anamneza si examenul fizic general au o importanta mare in stabilirea diagnosticului. Intrebarile legate de atitudinea adolescentului fata de alcool sau droguri, comportamentul inadecvat al acestuia sau evidentierea unui istoric pozitiv pentru utilizarea substantelor toxice sunt parte esentiala a anamnezei si pot evidentia anumite semne caracteristice abuzului sau dependentei de substante toxice.

Adolescentul si familia acestuia au dreptul la intimitate si confidentialitate privind informatiile oferite medicului.

Testele de toxicologie (analiza sangelui, urinii, parului) nu sunt folosite in mod curent in stabilirea diagnosticului. Aceste teste nu se pot efectua fara acordul parintilor, deseori sunt realizate la cererea acestora.

Cu toate acestea nu este suficient consimtamantul parintilor, fiind necesara de asemenea si suspiciunea medicala sau legala a testarii toxicologice.

Deoarece unele afectiuni psihiatrice precum tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie, depresia, tulburarea distimica, tulburarile anxios-depresive si tulburarile de stres posttraumatic sunt frecvente in randul adolescentilor cu abuz de substante toxice (droguri), este necesara si o evaluare corespunzatoare psihiatrica.

Prezenta unor astfel de afectiuni fac tratamentul mult mai dificil, deoarece deseori este necesar si un tratament specific pentru sindroamele psihiatrice asociate.

Diagnostic precoce

Medicul de familie poate sa intrebe orice copil trecut de varsta de 9 ani, despre atitudinea acestuia in legatura cu folosirea alcoolului, tigaretelor sau a altor substante toxice. Aceste discutii trebuie continuate pe parcursul vizitelor regulate la medicul de familie, astfel incat sa se poata diagnostica la timp un eventual abuz.

Profilaxia la varste cat mai mici este extrem de utila, deoarece majoritatea adolescentilor incep consumul de substante toxice la aceste varste. Medicul de familie are obligatia sa recomande tratamentul de specialitate si parintilor care consuma diferite substante toxice.

Cu cat tratamentul este initiat mai precoce in randul parintilor consumatori de substante toxice, cu atat riscul ca si copiii acestora sa devina dependenti este mai mic.

Majoritatea adolescentilor nu renunta la consumul de substante toxice din proprie initiativa, fiind astfel necesar tratamentul de specialitate. De aceea este foarte important ca tratamentul sa fie personalizat pentru fiecare adolescent in parte (in special cel care include consilierea psihologica).

Trebuie sa se identifice de asemenea cu precizie si substanta care este folosita de adolescent, deoarece tratamentul de dezintoxicare difera de la un drog la altul.

Tratamentul adecvat in functie de nivelul de folosire al toxicului

In cazul in care adolescentul doar a experimentat consumul de alcool, tigarete, substante toxice inhalatorii sau diferite droguri, deseori este suficienta o educatie corespunzatoare pentru a evita consumul viitor de substante toxice.

Este, de asemenea, important ca adolescentul sa fie informat asupra efectelor nocive pe care substantele toxice le au asupra sanatatii proprii, cat si asupra implicatiilor legale si sociale legate de abuzul de substante toxice.

Exista diferite centre specializate care vin in ajutorul adolescentilor cu astfel de probleme si care ofera de asemenea si sprijinul necesar familiilor acestora.

La un astfel de nivel, la care doar s-a experimentat o substanta toxica este utila implicarea adolescentului in diferite activitati scolare sau extrascolare (diferite hobby-uri, cercuri artistice, sporturi), care impreuna cu sprijinul familial adecvat (petrecerea timpului liber impreuna cu familia, implicarea in responsabilitatile casnice etc) ajuta adolescentul sa treaca mai usor peste acest impas si il ajuta sa-si dezvolte anumite aptitudini care il vor feri pe viitor de anumite tentatii nedorite.

In cazul in care exista un consum regulat de toxice la un adolescent, este necesar tratamentul medical specializat. Acest stadiu este caracteristic adolescentilor cu diferite probleme de ordin emotional astfel ca in aceste situatii trebuie cautata cauza pentru a trata corect abuzul.

Este recomandata inscrierea intr-un program al unui centru specializat in tratamentul adolescentilor cu astfel de probleme. Se recomanda asocierea psihoterapiei (individuala si de grup), precum si gasirea unor activitati care sa intareasca respectul de sine si care sa-i ocupe acestuia timpul liber.

In cazul in care este identificat un abuz sau o dependenta de substante toxice, este necesar un tratament indelungat, impartit pe mai multe etape si care necesita o perioada de recuperare mai indelungata. In acest caz, trebuie sa se acorde o atentie speciala simptomelor de sevraj (care apar in momentul opririi consumului de substante toxice).

De exemplu, in cazul unui adolescent care este dependent de heroina sau o alta substanta pe baza de opiacee, este necesara administrarea metadonei pe tot parcursul dexintoxicarii (substanta inrudita, dar care nu creeaza dependenta la fel de puternica precum heroina). Metadona ajuta la controlul simptomeleor de sevraj cauzate de abuzul de opiacee.

Tratamentul medicamentos trebuie obligatoriu asociat cu psihoterapia, care ajuta adolescentul sa-si controleze pornirile violente, diminueaza simptomele depresiei si elibereaza sentimentele de frustrare.

In final, nu trebuie sa se uite ca sprijinul familiei este extrem de important pe toata perioada recuperarii.

Exista mai multe tipuri de programe adresate adolescentilor care au probleme legate de abuzul si dependenta de substante toxice.

Programe care necesita internarea pacientului

Acest tip de program este extrem de bine structurat si foarte bine supravegheat. Exista diferite centre specializate dar si anumite spitale care ofera posibilitatea inscrierii intr-un astfel de program.

Adolescentul este internat intr-un astfel de centru pentru o perioada de aproximativ 4 saptamani. Un astfel de program are si un tratament suplimentar de recuperare si incurajare, util in convalescenta adolescentului.

Denumirile generice ale programelor de acest tip sunt bazate pe principiile terapiei de grup (Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi).

Un alt tip de terapie care necesita internarea pacientului intr-un spital, sunt programele de terapie comunitara. Acesta poate dura aproximativ 2 ani iar majoritatea adolescentilor tratati in aceasta modalitate, aleg sa lucreze la randul lor intr-un astfel de program.

Programe care nu necesita internarea pacientului

Aceste programe variaza destul de mult si implica psihoterapie asociata cu terapie familiala.

- programul pentru tratamentul zilnic, necesita petrecerea a cel putin 8 ore pe zi, in centrul de recuperare, ca apoi pacientul sa-si petreaca noaptea acasa. Aceste programe au de obicei aceleasi componente ca si programele care necesita internarea pe o perioada mai lunga (terapie individuala si terapie familiala, terapie de grup). Avantajul acestui tip de program, sunt costurile mai mici.

- programele de "reabilitare in 12 pasi" sunt recomandate in cazul pacientilor care nu necesita internare si tratament intensiv. Acest tip de program are o durata variabila si necesita urmarea atenta a mai multor etape, pe parcursul a mai multor saptamani

- programele de reabilitare ambientala sunt de asemenea utile in tratamentul si recuperarea adolescentilor cu dependenta si abuz de substante toxice. Acestea consta in organizarea unor tabere cu diferite locatii geografice, unde adolescentii pot avea parte de un tratament asemanator oricarui centru de reabilitare specializat.

O astfel de experienta il ajuta pe adolescent sa-si controleze furia si sa-si imbunatateasca relatiile cu prietenii si familia.

Ca majoritatea programelor de reabilitare, acest program are o componenta de tratament si reabilitare psihica (terapie individuala si de grup)

Alegerea programului de reabilitare, se face pentru fiecare adolescent in parte si trebuie sa tina cont de caracteristicile comportamentale, de tipul abuzului si de problemele personale sau familiale.

De asemenea, tratamentul trebuie sa-i ofere adolescentului sansa de a-si continua educatia si de a avea o viata cat se poate de normala. Majoritatea adolescentilor doresc sa-si continue studiile odata cu terminarea tratamentului. In cazul in care tratamentul are o durata mai lunga, nu este recomandata intreruperea studiilor in perioada de reabilitare (dupa dezintoxicare si psihoterapie).

Continuarea studiilor creste increderea in sine si ofera sansa unei realizari academice in viitor. Activitatile scolare trebuie combinate cu cele extrascolare si de asemenea cu psihoterapia de intretinere.

Abuzul si dependenta de substante toxice este o problema care nu afecteaza doar adolescentul ci si familia acestuia. Deseori poate fi utila terapia familiala, astfel ca parintii aleg sa participe la anumite programe special concepute in acest scop.

Acest tip de terapie de grup este utila, deoarece ii ajuta pe parinti sa inteleaga mai bine implicatiile consumului si abuzului de substante toxice si nu in ultimul rand, ii poate ajuta pe acestia sa stabileasca o relatie apropiata cu adolescentul.

Renuntarea la consumul de alcool, tigari sau alte droguri, este doar primul pas in reabilitarea completa a adolescentului. Deseori exista si o dependenta psihica pentru substanta respectiva (legata de anumite probleme emotionale), de aceea este destul de dificil sa se faca profilaxia unor eventuale recaderi.

Recaderile sunt destul de frecvent intalnite in randul adolescentilor cu abuz de substante toxice si nu trebuie considerate ca un esec al tratamentului. Majoritatea acestor recaderi apar in primele 3 luni dupa tratament si necesita reluarea acestuia. In acest caz, perioada de recuperare poate dura mai mult.

Exista mai multe modalitati care il pot ajuta pe adolescent sa ramana abstinent si sa evite eventualele recaderi:

- programul de recuperare prelungit, il ajuta pe adolescent sa-si dezvolte anumite abilitati care il vor ajuta sa treaca peste situatiile de criza si il vor feri de eventualele recaderi

- tratametul este complet daca adolescentul nu a mai consumat substante toxice pentru o perioada mai lunga de 1 an (chiar 2 ani), acest interval necesitand o atentie speciala din partea specialistului si a familiei, dat fiind faptul ca adolescentul are o vulnerabilitate crescuta si riscul recurentelor este mare
- gasirea unor activitati extrascolare sau a unui hobby, pentru a ocupa cat mai util timpul liber al adolescentului

- tratamentul psihiatric adecvat. Adolescentii care au o problema legata de abuzul de substante toxice, asociaza deseori si anumite afectiuni psihiatrice precum depresia, tulburarea dhiperkinetica cu deficit de atentie, tulburarea de stres post-traumatic sau tulburarea anxios-depresiva.

Toate aceste afectiuni necesita tratament de specialitate (atat medicamentos cat si psihiatric). Tratarea corecta a tulburarilor de acest fel, scade riscul recidivelor de consum si abuz de substante toxice.

Atitudinea fata de adolescentii cu abuz si dependenta de substante toxice

In cele mai multe cazuri, familia are o influenta destul de mare asupra copiilor si asupra deciziilor pe care acestia le iau, de aceea este recomandat ca informarea si discutiile legate de consumul de substante toxice sa faca parte din educatia copilului.

Educarea corecta a copilului

Sunt recomandate urmatoarele:

- evaluarea factorilor de risc. Parintii trebuie sa discute cu copiii despre eventualele riscuri care pot duce la dependenta de substante toxice (adictie). Trebuie sa se discute si despre istoricul familial pozitiv pentru un eventual abuz si despre consecintele acestuia

- analiza consecintelor personale. Orice parinte trebuie sa-i explice copilului ca anumite decizii pot sa le afecteze negativ intreaga viata. De exemplu, sexul neprotejat, care poate duce la o sarcina nedorita sau la contactarea unei boli cu transmitere sexuala. Tot asa, consumul ocazional de substante toxice, poate duce la abuz si dependenta, care au un impact negativ asupra vietii in general

- explicarea consecintelor legale este, de asemenea importanta, deoarece incidentele care apar secundar acestui comportament pot avea de asemenea un impact negativ asupra vietii

- educatia legata de comportametul in societate. Parintii trebuie sa-si educe copiii in asa fel incat acestia sa stie sa se comporte cu ocazia anumitor evenimente sociale sau familiale. Adolescentilor trebuie sa li se explice ca un consum de substante toxice (tutun, alcool sau droguri) nu creste popularitatea si nu rezolva anumite probleme legate de scoala familie sau anturaj.

Este foarte important ca adolescentii sa stie sa se fereasca si de ocaziile care implica un eventual consum accidental de droguri (drogurile dizolvate in bauturi, destul de frecvent intalnite in barurile de noapte).

Evaluarea corecta si rapida a situatiei in cazul abuzului de substante toxice

Orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult mai greu de tratat. Daca se suspicioneaza un eventual consum de substante toxice nu trebuie sa se amane prea mult consultul de specialitate.

NOTA: exista anumite teste toxicologice care se pot realiza chiar si ambulator (acasa), dar si in clinicile specializate si care pot identifica un eventual consum de substante toxice (droguri).

Aceste teste se realizeaza prin analizarea urinii si pot identifica droguri precum amfetamina, matamfetamina, opiaceele, marijuana si cocaina (un test pozitiv poate insemna prezenta oricarei dintre aceste substante).

Aceste teste sunt rar folosite pentru depistarea unui eventual abuz si necesita confirmarea unui laborator specializat de toxicologie care poate identifica fiecare substanta in parte. Testele de acest tip sunt utile pe perioada tratamentului si recupararii pacientului si sunt realizate sub stricta supraveghere medicala.

In cazul in care este necesar tratamentul de specialitate sunt recomandate urmatoarele:

- instituirea cat mai rapid posibil a tratamentului specializat. Parintii trebuie sa discute cu specialistul toate optiunile terapeutice si sa decida impreuna cu acesta metoda cea mai buna pentru fiecare caz in parte

- implicarea parintilor in tratamentul si recuperarea adolescentului. Parintii trebuie sa ofere copiilor sprijinul psihic necesar pe toata perioada recuperarii si nu trebuie sa recurga la diferite pedepse care pot afecta negativ evolutia acestora

- terapia familiala este de asemenea recomandata, deoarece in cazul unui eventual abuz sunt afectati toti membrii familiei. Este util ca membrii familiei sa cunoasca implicatiile consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul si sa-l fereasca pe acesta de eventualele recidive

- stabilirea planurilor de viitor este importanta odata cu terminarea tratamentului si consta in reevaluarea anumitor aptitudini, care pot fi utile si pot ajuta adolescentul sa-si continue studiile si sa-si faca un scop in viata

- profilaxia recidivelor. Majoritatea adolescentilor au cel putin o recadere dupa terminarea tratamentului initial. Recaderile sunt frecvente deoarece dependenta si abuzul de substante toxice sunt considerate afectiuni cronice. Nu trebuie sa se uite ca recaderile nu sunt considerate un esec al tratamentului initial, de aceea sprijinul familiei si prietenilor pe toata aceasta perioada este extrem de important.