Cum alimenteaza mediile in care traim dependentele noastre?

Cu siguranta, fiecare dintre noi a auzit sau cunoaste cazuri in care anumite persoane au anumite dependente. Iar cand vorbim despre dependente, nu ne referim doar la acele dependente de droguri sau alcool, ci la toate acele activitati care ofera placere si pe care o persoana le doreste cu atata ardoare incat nu poate rezista tentatiei de a refuza respectivele activitati, iar aici putem mentiona fumatul, consumul diverselor feluri de mancare, jocurile de noroc, jocurile video sau sexul.

In cele mai multe dintre situatiile de dependenta, indiferent de ce tip de dependenta este vorba, dopamina este substanta care intretine aceste dependente prin starea de bine pe care o transmite creierului.

Exista cercetari recente in cadrul jurnalului stiintific Learning and Memory care abordeaza impactul mediului in cazul dependentei. Descoperirile obtinute in cadrul acestor cercetari stiintifice pot imbunatati considerabil procesul de recuperare in cazul dependentelor.

Atunci cand intram intr-un restaurant, expunerea la indicii referitoare la mancare precum mirosirea sau privirea diferitelor tipuri de mancare poate sa impulsioneze apetitul nostru si ne poate face sa ne dorim cu nerabdare sa mancam, chiar daca poate nu ne este foame in acel moment.

In dependente, aceste indicii declanseaza caile recompenselor in creier si astfel ne este foarte dificil sa rezistam poftelor. Iar acest lucru se datoreaza faptului ca aceste cai ale recompenselor implica eliberarea unui neurotransmitator numit dopamina.

Acest neurotransmitator mai este cunoscut ca fiind hormonul pentru „sex, droguri si rock’n roll” datorita faptului ca dopamina este liberat de catre creier pe durata acelor activitati care ne creeaza cea mai mare placere.

Dopamina este acea substanta care transmite informatia la nivelul creierului intre neuroni, aceasta substanta fiind cea care asigura controlul in cadrul centrilor de placere si recompensa de la nivelul creierului. Tocmai din aceasta privinta dopamina joaca un rol esential in cazul oricarui tip de dependenta.

Pe de alta parte, trebuie spus ca studiile mai vechi evidentiaza faptul ca dopamina joaca un rol esential in invatare si motivatie, iar acest lucru a fost testat pe soareci. In absenta dopaminei, soarecii expusi acestor studii au reliefat faptul ca invatarea si memorarea de lucruri noi devine mai dificila.

Prin urmare, apare intrebarea referitoare la ce se intampla cu invatarea si formarea memoriei pe durata dependentei, atunci cand creierul nostru devine supraexcitat in asteptarea unui drog?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, oameni de stiinta de la Departamentul de Psihologie si Program de Colaborare in Neurostiinte de la Universitatea Guelph din Ontario, Canada, au inceput o investigatie, iar autorul noilor studii referitoare la aceasta tema este Prof. Francesco Leri.

Profesorul Francesco Leri impreuna cu colegii sai au dorit sa investigheze care sunt efectele nicotinei si a cocainei in cazul dependentelor in formarea amintirilor.

Dupa cum autorii studiului explica, cercetarile anterioare demonstrau faptul ca dependentele care aveau legatura cu mediul activeaza acele zone ale creierului care sunt asociate cu procesarea emotionala si raspunsul la stimuli. Tocmai din aceasta cauza partea creierului asociata cu fumatul poate declansa fumatul, facand astfel persoana care fumeaza sa se simta bine pentru o anumita perioada de timp.

In orice caz, Prof. Leri impreuna cu echipa sa erau interesati in a identifica care sunt legaturile dintre memorie si invatare. Studii anterioare au demonstrat faptul ca nicotina si cocaina au imbunatatit considerabil formarea memoriei pe termen lung, dupa cum oamenii de stiinta au evidentiat in studiile efectuate.

In cadrul noilor experimente efectuate de catre echipa de oameni de stiinta condusa de Prof. Leri, droguri precum nicotina si cocaina au fost administrate sobolanilor.

Ulterior, a fost testata memoria lor prin punerea sobolanilor in camere de teste unde a fost examinat cat de bine acestia reuseau sa isi aminteasca obiecte noi. Apoi oamenii de stiinta au creat conditia prin care sobolanii sa poata asocia drogurile cu o serie de stimuli de mediu.

In final, oamenii de stiinta au testat memoria sobolanilor in situatia in care acestia nu au primit niciun fel de drog, dar in schimb au fost expusi unor stimuli de mediu.

In urma acestor experiemente cercetatorii au identificat faptul ca amintirile rozatoarelor erau mai active in acele camere de test unde oamenii de stiinta au folosit droguri pentru rozatoare si astfel au asociat rezultatele cu folosirea drogurilor.

Pe de alta parte, memoria rozatoarelor era mai putin activa in acele camere in care nu s-au folosit droguri. Aceste rezultate au sugerat faptul ca atunci cand nicotina si cocaina sunt asociate cu indiciile de mediu, aceste indicii pot impulsiona invatatul si pot consolida amintirile.

Pe baza acestor cercetari si a rezultatelor obtinute, Prof. Francesco Leri a concluzionat faptul ca „aceste indicii obtin efecte cognitive foarte puternice si ar putea fi folosite pentru pentru a imbunatati invatarea si in cadrul procesului de recuperare”.

Aceste efecte de consolidare a memoriei fac mai dificila recuperarea in cazul dependentei, dupa cum explica autorii studiului amintit mai sus. Acest lucru se datoreaza faptului ca in cazul dependentei tocmai amintirile starii de bine oferite de dopamina secretata in cadrul acelor activitati sa solicite repetarea activitatilor respective si dificultatea in a renunta la ele pentru tratarea dependentei.

In orice caz, intelegerea mecanismului poate face ca terapia privind comportamentul cognitiv sa fie mai eficienta in tratarea dependentei. Terapia comportamentului cognitiv se refera la acea tehnica de scurta durata prin care oamenii sunt invatati cum sa gaseasca noi moduri de a se comporta prin schimbarea tiparelor de gandire.

„Stimulii prezenti in mediul nostru precum cladiri, obiecte si locuri sunt in mod normal inofensivi, dar cand acesti stimuli sunt asociati cu droguri de abuz, acesti stimuli pot deveni factori care modifica functia memoriei.” – Prof. Francesco Leri.