Adevarul despre dependenta de zahar

Dependenta de zahar este o sintagma care defineste lipsa de autocontrol in fata consumului de alimente dulci in mod regulat. Foarte multe persoane spun ca nu trai fara ciocolata, ceea ce a dat nastere unei credinte populare ca dependenta de deserturi este, de fapt, o realitate.

Expertii in sanatatate sustin ca zaharul declanseaza secretia cerebrala a hormonilor fericirii intr-o maniera similara cu cea a substantelor stupefiante.

Chiar daca impactul zaharului asupra creierului nu are aceeasi anvergura precum cea al heroinei, de pilda, acesta poate sa modifice reactiile chimice care se petrec la nivel cerebral.

Zaharul actioneaza ca un combustibil pentru celulele creierului, insa atunci cand este consumat in exces, el poate sa afecteze in mod negativ partile cerebrale care controleaza apetitul alimentar. Impactul zaharului asupra creierului s-a dovedit a fi destul de mare, in cadrul experimentelor stiintifice dedicate acestui subiect.

Un studiu efectuat pe cobaii de laborator arata ca schimbarile cerebrale suferite de soarecii hraniti in mod regulat cu zahar se aseamana izbitor cu cele provocate de anumite droguri.

In cazul oamenilor, simpla vizualizare a unei fotografii cu un desert apetisant declanseaza necesitatea stringenta de a consuma ceva dulce, aproape la fel de puternica ca nevoia de a consuma droguri, in cazul dependentilor de stupefiante. Fenomenul s-a constatat preponderent in cazul femeilor si mai putin in cazul barbatilor.

Dependenta de zahar se poate manifesta atat in cazul persoanelor care sufera de tulburari alimentare, cat si in cazul celor cu obiceiuri alimentare nesanatoase. Simptomele tipice ale dependentei de zahar sunt pierderea controlului asupra alimentelor consumate si a cantitatii lor, precum si senzatia accentuata de disconfort si agitatie in lipsa consumului desertului zilnic preferat (ciocolata, prajituri, sucuri carbogazoase etc.).

In lipsa satisfacerii poftei de dulce, pot sa apara simptome fizice evidente, precum stare de nervozitate, transpiratii reci sau tremur usor al corpului.

Din punct de vedere nutritional, zaharul este un carbohidrat simplu care este transformat in glucoza, atunci cand ajunge in fluxul sanguin, provocand cresterea nivelului de glicemie.

Alti carbohidrati simpli se regasesc in fructe, legume si lactate, insa acestia nu afecteaza in aceeasi masura indicele glicemic, intrucat alimentele din care provin contin fibre si proteine, care incetinesc procesul de transformare a lor in glucoza.

Pe de alta parte, carbohidratii simpli proveniti din siropuri dulci, sucuri carbogazoase, dulciuri si zahar rafinat nu mai sunt insotiti de nutrienti care sa regleze absorbtia lor in sange, astfel explicandu-se impactul puternic pe care il au asupra organismului si creierului.

Corpul trebuie sa transfere glucoza din sange catre celule, pentru a obtine energie. Pentru acest proces important, pancreasul secreta insulina, iar sangele ramane cu un nivel scazut al glicemiei, aparand astfel nevoia de suplimentare a zaharului.

In acest moment, nu apare doar nevoia de a consuma alimente dulci, ci de alte alimente cu carbohidrati complecsi, pe care corpul ii transforma in carbohidrati simpli. Din aceasta categorie fac parte covrigeii, chipsurile, cartofii prajiti, orezul alb, faina alba si cartofii.

Produsele de patiserie rafinate, precum painea alba, biscuitii si pastele, sunt cel putin la fel de nocive ca alimentele bogate in zahar.

Dependenta de zahar nu conduce doar la ingrasare si pierderea controlului in lipsa desertului preferat, ci creste si riscul dezvoltarii afectiunilor cronice, precum diabetul de tip II.

Unele diete de combatere a dependentei de zahar implica excluderea totala a alimentelor care au in compozitie glucide, aici regasindu-se chiar si fructele, lactatele si cerealele rafinate. Multi experti in nutritie spun ca aceste cure de detoxifiere sunt prea drastice pentru a putea fi urmate de persoanele dependente de zahar, crescand predispozitia catre recidiva dupa incheierea dietei.

Ca orice dependenta, si cea de zahar poate fi tratata apeland la mecanismele psihice

- Antrenarea papilelor gustative. Medicii nutritionisti sustin ca receptorii gustului pot fi antrenati pentru a emite placerea consumului alimentelor care nu sunt dulci. Eliminarea unui produs bogat in zahar pe saptamana, renuntarea la desertul de la cina sau reducerea cantitatii de zahar din cafeaua de dimineata sunt masuri lente, dar sigure, prin care nevoia de a simti gustul de dulce scade gradual.

- Alegerea alimentelor dulci sanatoase. Chiar si cei mai aprigi dependenti de zahar se pot bucura in continuare de gustul dulce, daca il preiau din surse sanatoase. De pilda, in locul unei prajituri la desert, se pot consuma fructe de padure savuroase. Adaugarea unui piure de fructe in cerealele de dimineata este o metoda sanatoasa de substituire a zaharului. De asemenea, consumul unui pahar de lapte degresat sau iaurt sarac in grasimi poate stabiliza nevoia de a manca un aliment dulce nociv.

- Suplimentarea aportului de proteine. Senzatia de foame este cea mai mare slabiciune in lupta cu dependenta de zahar. Mai multe proteine in dieta ajuta la prelungirea senzatiei de satietate, prin incetinirea digestiei, contribuind totodata la stabilizarea nivelului de glicemie din sange. Surse excelente de proteine sunt carnea slaba de pui, iaurtul degresat, ouale, fructele oleaginoase sau fasolea.

- Consumul bogat de fibre alimentare. Alimentele bogate in fibre furnizeaza energie, ajuta la combatarea senzatiei de foame si nu cresc nivelul de glicemie radical, urmat de obicei de o nevoie acuta de dulce. Fibrele solubile din fructe si legume, precum si cele insolubile din cerealele integrale, ajuta in lupta cu dependenta de zahar.

- Controlul portiilor zilnice de zahar. Doza maxima de zahar recomandata adultilor este de 6 lingurite pentru femei si 9 lingurite pentru barbati. Atentie si la zaharul continut de anumite produse alimentare, care poate sa apara in lista ingredientelor sub mai multe denumiri nectar de agave, sirop de zahar brun, sirop de porumb, dextroza, glucoza, lactoza, sirop de malt, melasa, sucroza etc.