Care este legatura dintre ADHD si dopamina?

Tulburarea hiperchinetica cu deficit de atentie, prescurtata ADHD, este o afectiune de neurodezvoltare care afecteaza copiii si, de cele mai multe ori, persista chiar si la varsta adulta. Cercetarile sugereaza ca exista o legatura intre evolutia acestei afectiuni si nivelurile de dopamina din organism.

Potrivit oamenilor de stiinta din domeniu, numarul copiilor cu ADHD este foarte ridicat. Astfel, doar in anul 2016, in Statele Unite ale Americii traiau 6.1 milioane de copii cu aceasta afectiune. Simptomele sale pot varia de la o persoana la alta, dar cel mai frecvent sunt reprezentate de dificultati de concentrare, deficit de atentie si scaderea capacitatii de control al impulsurilor.

Nu sunt clare inca motivele pentru care apare tulburarea hiperchinetica cu deficit de atentie, dar oamenii de stiinta considera ca responsabili sunt factorii genetici si cei de mediu, dar si anumite modificari cerebrale. Cercetatorii investigheaza, de asemenea, rolul neurotransmitatorilor, cum ar fi dopamina.

Este posibil ca multipli factori sa contribuie la dezvoltarea de ADHD. Potrivit oamenilor de stiinta, factorii de risc pentru ADHD pot include:

- greutatea mica la nastere;
- factorii genetici si istoricul familial de ADHD;
- nasterea prematura;
- consumul de alcool, tutun, droguri in timpul sarcinii;
- expunerea la toxine, precum plumbul, in timpul sarcinii sau in copilaria timpurie;
- diverse leziuni si traumatisme ale creierului.

Oamenii de stiinta au studiat, de asemenea, rolul dopaminei in dezvoltarea ADHD. Dopamina este un neurotransmitator care indeplineste roluri importante in creier, dar si la nivelul intregului corp. Astfel, exista o asociere intre nivelurile de dopamina si cateva tulburari psihiatrice si neurologice, inclusiv boala Parkinson.

Nivelurile de dopamina pot afecta dispozitia, atentia, motivatia si miscarea unei persoane. Dopamina regleaza, de asemenea, un sistem de „recompensare” la nivelul creierului, nivelurile sale crescand atunci cand o persoana are sentimente placute, precum cele survenite in timpul consumului de alimente sau in timpul actului sexual.

Expertii au crezut inital ca ADHD apare ca urmare a nivelurilor scazute de dopamina, dar dupa studii mai amanuntite au stabilit ca legatura dintre cele doua este mult mai complicata. Potrivit studiilor, persoanele cu ADHD pot avea o concentratie mai mare de molecule ce transporta dopamina si o elimina din celulele creierului. Cand aceste molecule sunt in exces in anumite zone ale creierului, are loc o eliminare mai rapida a dopaminei, fara a-si mai exercita corect efectele.

Nivelurile reduse ale altor neurotransmitatori, precum serotonina si noradrenalina pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea ADHD.

Oamenii de stiinta au studiat legatura dintre structurile ce transporta dopamina si simptomele produse de ADHD. De asemenea, au fost realizate studii care au sugerat ca modificarile structurale ale creierului pot juca roluri importante in declansarea ADHD.

Potrivit unui mic studiu efectuat la 16 copii si adolescenti cu ADHD, medicamentele care sporesc disponibilitatea dopaminei in creier conduc la inhibarea cortexului motor, adica a regiunii din creier care controleaza miscarea voluntara. Acest efect a fost mult mai semnificativ la copiii cu o variatie a genei DAT1. DAT1 este o gena care, de obicei, creste activitatea transportatorului dopaminergic. Aceste rezultate sugereaza ca factorii genetici ce afecteaza transportul dopaminei pot juca un rol important in dezvoltarea ADHD.

O alta cercetare importanta a comparat rezultatele obtinute prin imagistica prin rezonanta magnetica in cazul copiilor cu si fara ADHD. Cercetatorii au descoperit ca, in cazul copiilor cu ADHD, cortexul era mai putin dezvoltat in zonele cerebrale responsabile pentru controlul atentiei.

In 2013 a fost realizat un mic studiu prin care s-a descoperit ca metilfenidatul poate creste nivelul de dopamina din creier si poate spori atentia adultilor, atat cu ADHD, cat si fara. De asemenea, alte studii efectuate in 2015 au ajuns la concluzia ca exista asocieri intre modificarile genetice ale genei DAT1 si instabilitatea starilor de dispozitie la adultii sanatosi. Instabilitatea dispozitiei tinde sa fie un simptom persistent la persoanele cu ADHD.

Dopamina are efecte puternice asupra creierului si joaca un rol extrem de important in anumite tulburari de sanatate mintala. Printre acestea se regasesc:

Consumul de droguri

Potrivit cercetatorilor, atunci cand o persoana experimenteaza placerea, aceasta activeaza anumite circuite din creier si duce la eliberare de dopamina. Acest proces explica motivul pentru care unele persoane repeta activitatea placuta in viitor, uneori ducand chiar la dependente.

Drogurile recreationale, precum cocaina sau amfetamina, pot provoca sentimente intense de euforie, avand drept efect un val mare de dopamina in creier. Aceasta explozie a nivelului de dopamina poate face ca anumite persoane sa consume droguri fara a mai tine cont de obiectivele personale si starea de sanatate.

De-a lungul timpului, continuarea consumului de droguri poate avea ca rezultat diminuarea productiei de dopamina a creierului. Consecinta consta in faptul ca persoana afectata va trebui sa foloseasca in continuare droguri pentru a avea un nivel normal de dopamina, ceea ce agraveaza si mai mult problema si produce un adevarat cerc vicios din care se iese extrem de dificil. De asemenea, consumul de droguri poate deveni din ce in ce mai mare pentru a obtine efectele dorite.

Boala Parkinson

Boala Parkinson este o tulburare neurodegenerativa cronica ce apare in primul rand din cauza pierderilor de neuroni din substanta neagra. Aceasta regiune este responsabila de producerea dopaminei, iar alterarea sa poate afecta coordonarea si miscarile corporale ale unei persoane.

Simptomele bolii Parkinson au tendinta de a se dezvolta treptat si pot varia de la o persoana la alta. Cu toate acestea, cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de:

- tremor al mainilor, bratelor, picioarelor si capului;
- rigiditate musculara, in special la nivelul bratelor;
- lentoare in miscare;
- dificultati de coordonare si pierderea echilibrului.

Medicii nu inteleg pe deplin ce cauzeaza boala Parkinson, dar suspecteaza ca este vorba despre o combinatie de mutatii genetice si factori de mediu, cum ar fi expunerea la anumite toxine.

Tratamentul bolii Parkinson presupune administrarea de medicamente care au ca scop cresterea nivelului de dopamina din creier si ameliorarea simptomelor motorii.

Depresia

Depresia este o tulburare de dispozitie care poate afecta grav modul in care o persoana simte si gandeste. Simptomele depresiei pot varia foarte mult de la persoana la persoana, dar cel mai frecvent includ tristete si pierderea interesului fata de activitatile normale si anterior placute. Trebuie cunoscut faptul ca depresia este o afectiune ce trebuie luata intotdeauna in serios, deoarece implica un risc crescut de sinucidere.

Schizofrenia

Studiile stiintifice au corelat nivelurile reduse ale dopaminei cu patologia de baza a schizofreniei. Schizofrenia este o tulburare mintala cronica ce poate provoca o serie de simptome psihice grave. Reducerea nivelului de dopamina poate duce la pierderea placerii si a motivatiei, dar si la modificari ale modului de vorbire. In schimb, un nivel mare de dopamina poate fi asociat cu halucinatii si idei delirante.

Academia Americana de Pediatrie recomanda ca prima linie de tratament in cazul copiilor de 4-5 ani cu ADHD sa fie reprezentata de terapia comportamentala. Copiilor cu varste de peste 6 ani li se recomanda terapie comportamentala asociata cu medicatie.

Optiunile de medicatie pentru ADHD includ atat medicamente stimulante, cat si nonstimulante. Aceste medicamente pot contribui la ameliorarea simptomelor si la imbunatatirea modului de comportament. De asemenea, tratamentul este util in cazul tulburarilor de atentie, iar expertii considera ca au ca efect cresterea nivelurilor de dopamina din creier.

Trebuie stiut ca medicamentele stimulante sunt prescrise in cele mai multe cazuri, iar cele nonstimulante atunci cand prima categorie produce complicatii. Medicamentele stimulate contin amfetamine si presupun un risc crescut de dependenta. Alte efecte secundare asociate sunt reprezentate de scadere in greutate, tulburari de somn si intarzieri in dezvoltare.

Bibliografie:

Attention-deficit/hyperactivity disorder. (2016). https://www.nimh.nih.gov/health/topics/attention-deficit-hyperactivity-disorder-adhd/index.shtml
Attention-deficit/hyperactivity disorder (ADHD). (2018). https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/index.html
Austin, M. V. (n.d.). ADHD: Attention deficit hyperactivity disorder. Neurotransmitter changes with ADHD. (n.d.). https://www.gulfbend.org/poc/view_doc.php?type=doc&id=13861
Belujon, P., & Grace, A. A. (2017). Dopamine system dysregulation in major depressive disorders. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5716179/
Brisch, R., et al. (2014). The role of dopamine in schizophrenia from a neurobiological and evolutionary perspective: Old fashioned, but still in vogue. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4032934/
Compound summary: Dopamine. (n.d.). https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/Dopamine
Dealing with ADHD: What you need to know. (2016). https://www.fda.gov/consumers/consumer-updates/dealing-adhd-what-you-need-know
del Campo, N., et al. (2013). A positron emission tomography study of nigro-striatal dopaminergic mechanisms underlying attention: Implications for ADHD and its treatment. https://academic.oup.com/brain/article/136/11/3252/325092
Depression. (2018). https://www.nimh.nih.gov/health/topics/depression/index.shtml
Dopamine and ADHD. (n.d.). https://www.dnalc.org/view/841-Dopamine-and-ADHD.html
Drugs, brains, and behavior: The science of addiction. (2018). https://www.drugabuse.gov/publications/drugs-brains-behavior-science-addiction/drugs-brain
Jeong, S. H., et al. (2015). Association between the dopamine transporter gene (DAT1) and attention deficit hyperactivity disorder-related traits in healthy adults [Abstract]. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25915480
National prevalence of ADHD and treatment: New statistics for children and adolescents, 2016. https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/features/national-prevalence-adhd-and-treatment.html
What is Parkinson's? (n.d.). https://parkinson.org/understanding-parkinsons/what-is-parkinsons
Wolraich, M., et al. (2011). ADHD: clinical practice guideline for the diagnosis, evaluation, and treatment of attention-deficit/hyperactivity disorder in children and adolescents. https://pediatrics.aappublications.org/content/128/5/1007.full