ADHD si pubertatea

Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie (ADHD) este tulburarea de comportament cel mai frevcvent intalnita in copilarie. Aceasta afecteaza intre 8-10% dintre copiii de varsta scolara si adolescenti. De obicei, diagnosticata in copilarie, conditia continua sa se manifeste si in timpul adolescentei.

Multi dintre parintii copiilor care sufera de ADHD au constatat inrautatirea comportamentului copiilor lor in timpul pubertatii. Pentru acest aspect pot fi vinovati si hormonii, intrucat modificarea hormonilor de progesteron si estrogen intalnita in timpul adolescentei poate agrava ADHD.

Manifestarile bolii la adolescenti sunt similare cu cele ale copiilor diagnosticati cu aceasta boala. Ele includ:

• iritabilitate
• dificultate de concentrare
• hiperactivitate
• impulsivitate 
• neatentie.

In timpul adolescentei, cand apar modificarile hormonale, simptomele ADHD se pot accentua.

- La baieti - ca si in cazul fetelor, acestia doresc sa isi castige independenta si sa faca parte din grupurile care se formeaza in clasa de elevi, la scoala. Baietii pot simti ca fac nota discordanta cu ceilalti colegi ai lor, atunci cand inainte de masa de pranz trebuie sa utilizeze medicamente.

Parintii se pot confrunta, brusc cu refuzul adolescentului de a lua medicamente. Totusi, medicatia este foarte importanta, intrucat s-a demonstrat ca utilizarea medicamentelor, pe termen lung poate fi utila. In cazul in care adolescentul refuza urmarea tratamentului, discutati cu medicul despre implicatiile acestui fapt. Pentru unii dintre adolescenti, intreruperea tratamentului ii poate ajuta sa inteleaga cum functioneaza si cat de benefic poate fi efectul acestuia, atat la scoala, cat si in situatiile sociale.

Maturitatea emotionala poate fi o problema. Adolescentii cu ADHD pot fi cu pana la 30% mai putin maturi decat colegii lor care nu sufera de aceasta boala. Un adolescent care are varsta cronologica de 13-14 ani, diagnosticat cu ADHD poate avea maturitatea emotionala a unui copil de 9-10 ani. Modificarile formei corpului unui adolescent pot fi dificil de acceptat si inteles, din cauza acestei diferente de maturitate.

In plus, copilul bolnav se poate simti depasit din punct de vedere social. In timp ce colegii lui sunt interesati de fete si intalniri si isi schimba modul de raportare la ceilalti, adolescentul cu ADHD nu este emotional pregatit pentru aceste aspecte. Combinatia dintre senzatia de marginalizare si impulsivitate poate duce la comportamente riscante, inclusiv abuz de substante. Uneori, adolescentii isi vor face prieteni pe cei care au comportamente deviante, intrucat acestia sunt cei care ii accepta, mai ales daca adolescentul este dispus sa experimenteze consumul de droguri si alcool.

- La fete - Atat fetele, cat si baietii experimenteaza schimbarile care au loc la nivelul corpului in timpul pubertatii. Ca si baietii, fetele care sufera de ADHD pot inregistra o mare diferenta intre varsta cronologica si maturitatea emotionala. Toate modificarile corpului pot fi pentru acestea coplesitoare si confuze. Ca urmare a modificarilor hormonale, fetele diagnosticate cu ADHD care excelau la scoala, in perioada adolescentei pot obtine rezultate scolare slabe. Nivelurile fluctuante de estrogen si progesteron sunt principala cauza pentru acest aspect.

In timpul menstruatiei unei femei, nivelurile de estrogen sunt mai ridicate in primele doua saptamani si apoi scad pe masura ce valorile progesteronului cresc, pe parcursul ultimelor doua saptamani, inainte de aparitia menstruatiei. Cand estrogenul inregistreaza valori reduse apar dificultati de memorie si dificultati cognitive si poate sa apara depresia. Simptomele ADHD pot fi mai accentuate in aceasta perioada.

In cazul unora dintre fete, medicamentele pentru tratarea bolii, posibil sa nu mai fie la fel de eficiente in ultimele doua saptamani ale ciclului menstrual. Parintii pot ajuta copiii prin pastrarea evidentei ciclurilor lunare si constientizarea periodelor in care manifestarile bolii devin mai severe. Acest lucru poate ajuta adolescenta sa stie la ce sa se astepte. In cazul in care fata se confrunta cu simptome neplacute ale sindromului premenstrual, consultati medicul pentru a va face cunoscute optiunile de tratament. La fel de importanta este intelegerea corecta a situatiei si colaborarea cu adolescenta.

Este important de stiut ca unele dintre simptomele bolii pot influenta in mod negativ performanta scolara, abilitatile sportive, dar si relatiile cu ceilalti adolescenti care sufera de ADHD. Consecintele sunt rezultate scolare slabe, respingerea din echipele sportive si activitati extracurriculare, precum si marginalizarea sau chiar neacceptarea in anumite grupuri ale colegilor de scoala.

- Medicatia si dieta sunt importante pentru mentinerea sub control a manifestarilor ADHD. In cazul in care adolescentul nu doreste sa afle colegii, ca urmeaza tratament medicamentos, pentru a nu fi vazut cand isi ia medicamentele, trebuie sa se discute cu medicul legat de medicamentele care au o eliberare prelungita, astfel incat medicamentele sa nu fie luate in timpul orelor, la scoala.

- Exista mai multe tehnici de management a comportamentului copiilor cu ADHD, care insa nu sunt la fel de eficiente in cazul adolescentilor. De aceea, parintii trebuie sa gaseasca de cele mai multe ori solutii de compromis. Este important ca acestia sa puna accentul pe lucrurile si comportamentele pozitive ale adolescentului, sa-si pastreze simtul umorului in relatia cu adolescentul, sa se axeze asupra lucrurilor importante, sa abordeze problemele cu mult calm si sa faca tot posibilul sa mentina in cote normale comunicarea cu adolescentul.

Este recomandat sa nu se impuna adolescentului o lista vasta cu reguli, intrucat acestia se pot revolta. Mult mai util ar fi ca parintii sa incerce sa negocieze respectarea normelor. In acest mod adolescentul isi va aminti cu mai multa usurinta care sunt regulile pe care trebuie sa le urmeze si vor exista mai putine probabilitati sa le incalce.

Asteptarile parintilor nu trebuie sa fie peste masura si nici nu ar trebui ca acestia sa presupuna faptul ca adolescentul cu ADHD va avea comportamente negative. Indicat ar fi ca parintii sa gaseasca solutii, dar nu extreme si, indiferent de situatie sa incerce sa isi pastreze calmul. Este important ca atat parintele, cat si adolescentul, sa solicite ajutorul medicului daca apar probleme legate de gestionarea furiei.