ADHD – riscuri si ajutor

Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (THDA sau ADHD) este printre cele mai comune tulburari ale copiilor. Se estimeaza ca mai mult de 5% dintre copiii de varsta scolara au ADHD.

Baietii sunt mai des diagnosticati cu aceasta tulburare, oricum, procentul in randul fetelor creste destul de repede.

Baietii si fetele cu ADHD difera in ceea ce privesc simptomele; in timp ce baietii prezinta simptome ale hiperactivitatii si sunt mai implusivi, fetele au, de cele mai multe ori, deficit de atentie.

In plus, cercetarile releva ca baietii si fetele prezinta structuri diferite ale creierului si functii diferite, iar acestea constau in simptome diferite.

Aceste diferente anatomice par sa fie relevante pentru functiile creierului intre baietii si fetele cu ADHD, ceea ce sugereaza ca baietii arata o insuficienta in zona creierului responsabila de functia motorie si inhibitie, in timp ce fetele au un deficit mai mare in circuitele responsabile de un nivel mai inalt al organizarii si planurilor.

Rezultate pot fi semnificative pentru traiectoriile neuronale diferite in cazul baietilor si al fetelor cu ADHD comparativ cu copiii fara aceasta tulburare.

Se stie ca fetele se maturizeaza mai devreme decat baietii, iar aceasta inseamna o maturizare mai rapida a structurii creierului si functiilor asociate acestora. O mai buna intelegere a acestor diferente intre baietii si fetele care sufera de ADHD are implicatii importante pentru terapiile care se practica.

Totusi, in general, simptomele acestei tulburari includ neatentie, comportament impulsiv si hiperactivitate, ceea ce poate afecta abilitatea copilului de a invata si de a-si face prieteni.

Alte studii precizeaza ca este extrem de importanta prematuritatea unui nou-nascut pentru eventualele riscuri de a avea un copil cu ADHD mai tarziu. Cu cat copilul se naste mai devreme de termen, cu atat este mai mare predispozitia de tulburare hiperactiva cu deficit de atentie. Copiii nascuti atat sub greutatea normala, dar si peste greutatea normala au un risc crescut de ADHD.

Adevarul este ca riscul complementar pentru aceasta tulburare este relativ mai scazut pentru copiii nascuti aproape de data preconizata, insa semnificativ mai mare pentru copiii nascuti cu sapte saptamani mai inainte de vreme. Aceste descoperiri implica o dezvoltare necorespunzatoare a creierului fatului care nu este hranit adecvat sau este hranit prea mult, dar si atunci cand copilul este nascut prematur.

Cercetatorii de la Universitatea din Turku au comparat mai mult de 10.000 de copii si ADHD cu 38.000 de copii fara ADHD in termeni similari ai genului, datei de nastere si locului nasterii.

Oamenii de stiinta au folosit consemnari medicale ale nasterii pentru a vedea cat de avansate erau mamele in sarcina atunci cand au nascut. Totodata, ei au fost atenti la greutatea copilului in comparatie cu ceea ce se asteapta la respectiva varsta gestationala.

Rezultatele studiului au aratat ca riscul ADHD-ului creste cu fiecare saptamana mai devreme in care s-a nascut copilul. O sarcina dusa pana la termen este considerata a avea 40 de saptamani.

Un copil cu ADHD este de 10 ori mai predispus sa se fi nascut la 23 sau 24 de saptamani de sarcina decat un copil fara aceasta problema. Si este mai posibil de 2 ori ca un copil cu ADHD sa se fi nascut intre 27 si 33 de saptamani, fata de un copil normal.

Descoperirile iau in calcul si alti factori care afecteaza varsta gestationala si riscul de ADHD, cum ar fi varsta mamei si daca ea a fumat sau a consumat alcool sau droguri.

Cresterea fetala necorespunzatoare este rezultatul a mai multor factori, variind de la genetici pana la factori de mediu. Nu este deloc de mirare ca un fat care creste mai putin decat ar fi normal poate avea probleme in ceea ce priveste dezvoltarea creierului. Mai surprinzator este ca o dezvoltare fizica prea mare este de asemenea asociata cu un risc major al unui potential diagnostic de ADHD.

Pentru aproape toate nasterile premature, riscul asociat ADHD-ului creste dramatic. Medicii obstetricieni inca lucreaza din greu pentru a pastra fatul in uter macar pana la a 35-a saptamana, daca este posibil.

Pana de curand, cercetatorii au crezut ca tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie este o problema regasita doar in copilarie. Dar numeroase studii au aratat ca tulburarea deficitului de atentie, cu sau fara hiperactivitate, este o problema care dureaza toata viata pentru 5% dintre adulti. Din pacate, adultii cu ADHD au o serie devastatoare de consecinte de la a se concentra la locul de munca pana la probleme de relationare si tulburari in a rezolva treburi casnice.

De departe cel mai mare factor de risc al ADHD-ului este gena. Si, in timp ce declansatorii acestei tulburari sunt neclari, studiile arata ca unul din 4 copii cu ADHD are cel putin o ruda de gradul I (parinte sau frate) cu aceeasi problema.

Atunci cand copiii usor de distras, iritabili si irascibili cu ADHD cresc, multi dintre ei inca se lupta cu problema aceasta. Un studiu efectuat in Suedia pe copiii cu aceasta tulburare a descoperit ca 49% dintre adultii diagnosticati, copii fiind, continua sa aiba simptome ale ADHD-ului la 22 de ani, iar 58% consuma alcool sau droguri, sufera de o tulburare psihica sau se confrunta cu o condamnare penala.

Numarul de barbati si femei cu ADHD este aproape egal, insa exista mai multi baieti diagnosticati cu aceasta tulburare decat fete. Baietii tind sa aiba mai multe comportamente hiperactive si perturbatoare, ceea ce atrage atentia administratiei scolii si membrilor familiei.

Intr-o perspectiva a mediului inconjurator, expunerea fatului in uter la nicotina si metale grele, cum ar fi plumbul, creste riscul aparitiei ADHD-ului in copilarie. Asemenea substante sunt toxice pentru dezvoltarea creierului si pot avea efecte continue asupra comportamentului. Nu se cunoaste exact de cata expunere este necesara, insa studiile au aratat o legatura evidenta.

Impactul alcoolului in uter pentru aparitia ADHD-ului este si mai neclara. Sindromul alcoolismului fetal nu este legat direct de aceasta tulburare, insa simptomele acestuia (deteriorare cognitiva si deficit de atentie) sunt similare. La adultii cu ADHD, consumul de alcool poate accentua simptomele, deci este o idee buna pentru cei cu aceasta tulburare sa renunte la alcool.

Cand vine vorba despre alimentatie, multi experti sunt de acord ca legatura dintre aditivii din alimente, zahar si alti potentiali vinovati este extrem de relevanta. Problema este ca nu s-a studiat indeajuns pe adulti, dar probabil ca efectele sunt aceleasi. Este imposibil sa nu observati pe cineva (fie ca are ADHD, fie ca nu) care sa nu se mai poata concentra dupa ce a consumat dulciuri cu ciocolata si multa cafea. Deci, o dieta echilibrata este esentiala.

Probabilitatea de a avea orice tulburare psihiatrica creste in randul persoanelor cu ADHD. Intr-un studiu, 87% dintre pacienti au avut cel putin o tulburare de acest fel, cum ar fi depresia sau anxietatea. Aceleasi persoane sunt mai predispuse de a consuma alcool sau droguri si de a abuza mai mult de acestea decat adultii fara nicio tulburare.

Ele pot dezvolta anxietate sau depresie secundara din cauza demoralizarii, pentru ca nu se descurca prea bine la serviciu sau prezinta dificultati de a gestiona diferitele tipuri de relatii si toate acestea se datoreaza ADHD-ului. Cei mai multi dintre adulti nu merg la un profesionist in sanatatea mintala din cauza acestei tulburari. Nu conteaza care apare prima, depresia sau ADHD-ul. Ceea ce este cu adevarat important se refera la constientizarea problemei si prezentarea in fata unui specialist.

Cititi cat de mult posibil despre cum va afecteaza aceasta tulburare copilul si cum puteti gestiona aceste situatii pentru a-i face viata mai usoara. Amintiti-va: nu toti copiii hiperactivi, neatenti si impulsivi au ADHD. De aceea, este important sa faceti cateva teste copilului si sa va prezentati cu el la pediatru.

Incercati sa ii explicati copilului direct si cu rabdare instructiunile si impartiti sarcina in pasi mici si specifici. Nu este de ajuns sa ii spuneti copilului ”Spala-te pe dinti!”, pentru ca un copil cu ADHD va fi distras in timp ce rezolva sarcina. Incercati sa impartiti sarcina: ”Vreau sa mergi la baie, sa iti iei periuta de dinti, sa pui pasta de dinti pe ea, si apoi sa iti periezi dintii.” Aceasta il va ajuta pe copil sa stea concentrat si sa inteleaga mai bine ce asteptari au ceilalti de la el.

In cazul in care copilul dumneavoastra are o rutina, va sti la ce sa se astepte in fiecare zi. Deci treziti-l la aceeasi ora in fiecare dimineata, acordati-i timp sa se pregateasca pentru scoala si pentru a merge la culcare. Tineti cont de teme, timp pentru televizor si calculator cand formati aceasta rutina. Asigurati-va ca el sau ea este constient/a de evenimentele care afecteaza programul.

Deoarece copiii cu ADHD sunt inclinati sa piarda lucruri, va puteti ajuta copilul sa se organizeze prin destinarea unor locuri pentru haine, incaltaminte, lucruri pentru scoala, jucarii si altele. Incurajati-l sa aseze intotdeauna lucrurile la locul de unde le-a luat. Chiar daca nu va considerati o persoana organizata, macar incercati sa fiti astfel acasa pentru a arata un model pozitiv copilului dumneavoastra.

Mediul inconjurator este plin de ”ademeniri” care pot distrage atentia copilului si care sa il impiedice sa se concentreze. Incercati sa ii limitati orice sursa de distragere a atentiei in timpul temelor de acasa sau timpului pentru studiu.

De exemplu, inchideti televizorul, indepartati jucariile si jocurile din camera si pastrati spatiul de lucru ordonat. De asemenea, invatati-va copilul sa nu se abata de la instructiuni. De exemplu, daca i-ati spus sa mearga in camera, sa isi ridice jucariile, sa le puna deoparte, faceti-l sa inteleaga ca aceasta nu este un moment potrivit sa se joace cu ele. Cerinta a fost sa aseze jucariile acolo unde este locul lor.

Copiii cu ADHD au tendinta de a fi impulsivi si au dificultati de relationare. Ei au nevoie sa fie priviti mai indeaproape decat alti copii de aceeasi varsta. Urmati-l si ghidati-l cand este nevoie si asigurati-va sa ii recompensati comportamentul. Daca apar probleme, oferiti-i copilului timp sa se calmeze intr-un loc linistit.

Incurajati-va copilul sa gaseasca ceva la care sa fie bun. Poate fi un sport, muzica, pictura, arte martiale sau gatit. Descoperindu-i talentul, ii poate oferi incredere in sine si sa il ajute sa-si dezvolta abilitatile de relationare

Fiti sprijinul principal pentru copilul dumneavoastra. Laudati-l si oferiti-i atentie la lucrurile pe care le face bine. Vorbiti cu profesorii despre nevoile sale speciale si lucrati cu el pentru a-i imbunatati experienta educationala. Ajutati-l sa-si dezvolte abilitatile sociale si sa relationeze cu copiii si cu adultii. ADHD poate fi o provocare majora pentru dumneavoastra si copil (dar si pentru restul familiei), dar cu iubire, ingrijire, atentie si perseverenta, veti face progrese impreuna.