Abilitatea de hiperconcentrare in cazurile de ADHD

Persoanele cu tulburare hiperchinetica cu deficit de atentie pot prezenta hiperactivitate, impulsivitate sau lipsa de atentie. Cu toate acestea, un simptom mai putin frecvent este hiperconcentrarea. Aceasta se caracterizeaza printr-o stare de atentie asupra unui singur lucru, eveniment sau individ. In plus, hiperconcentrarea implica incapacitatea transferului atentiei catre un alt loc.

Tulburarea hiperchinetica cu deficit de atentie, prescurtata ADHD, este cea mai frecventa afectiune de neurodezvoltare a copiilor. Totusi, simptomele sunt adesea dificil de diagnosticat pana cand copilul nu atinge varsta scolara.

Hiperconcentrarea este un simptom al ADHD pe care multi oameni il considera opus fata de cele principale, precum hiperactivitatea sau lipsa atentiei. Acest simptom se caracterizeaza prin perioade foarte lungi de atentie extrema asupra unei activitati sau a unui obiect ce creeaza interes.

Starile de hiperconcentrare pot face ca o persoana sa nu mai fie interesata absolut deloc de activitatile normale, precum munca, hobby-urile etc. Cineva care trece printr-un astfel de episod isi poate pierde interesul fara nici o explicatie sau indiciu.

Este important de subliniat faptul ca Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, DSM-5, nu enumera hiperconcentrarea printre criteriile sale de diagnostic pentru ADHD.

Urmatoarele metode pot face ca hiperconcentrarea sa fie mai usor de gestionat in cazul copiilor:

- realizarea unui program pentru activitatile care tind sa aiba ca rezultat hiperfocalizarea. Acest lucru poate implica limitarea timpului petrecut jucand jocuri video sau privind la televizor;

- explicarea copilului cu ADHD ca hiperconcentrarea este un simptom al afectiunii. In acest mod, copilul in cauza poate intelege ca trebuie sa abordeze intr-un anumit mod aceasta manifestare;

- fixarea unor anumite semnale la care copilul sa isi reorienteze atentia. Acest lucru poate impiedica mentinerea hiperconcentrarii pe perioade excesive. De exemplu, genericul de la sfarsitul unui film ar putea reprezenta un astfel de semnal;

- promovarea activitatilor sociale si eliminarea celor care implica izolarea.

In cazul adultilor, hiperconcentrarea poate fi gestionata prin:

Setarea unor alarme care au ca scop mentinerea atentiei asupra sarcinilor si activitatilor esentiale;

- stabilirea unor prioritati si atingerea acestora pas cu pas. Acest lucru impiedica focalizarea pe o activitate prea mult timp;

- solicitarea persoanelor din apropiere sa opreasca televizoarele sau alte dispozitive atunci cand devine evident ca hiperconcentrarea incepe sa se instaleze;

- urmarea tratamentului medicamentos exact cum a fost prescris de medic. Acest lucru poate ajuta la majoritatea simptomelor asociate cu ADHD, inclusiv a hiperconcentrarii.

Tulburarea hiperchinetica cu deficit de atentie are tendinta de a debuta in copilarie si de a continua in adolescenta si la varsta adulta. Simptomele frecvente includ lipsa atentiei, hiperactivitatea si impulsivitatea. Acestea se manifesta prin urmatoarele aspecte:

- existenta sentimentelor de neliniste sau furie;
- tendinta crescuta de a vorbi si de a intrerupe ceilalti oameni;
- distragere cu usurinta;
- dificultati de concentrare;
- exprimarea unor cuvinte fara a le gandi inainte.

Potrivit cercetatorilor, o persoana poate avea ADHD daca:

- trece usor cu vederea, este neglijenta si nu poate fi atenta la detalii;
- intampina probleme de atentie in timp ce citeste, asculta sau are diferite conversatii;
- intampina dificultati in urmarea unor instructiuni;
- isi pierde usor capacitatea de atentie;
- intampina dificultati in organizarea sarcinilor si activitatilor.
- unele simptome se pot remite incepand cu adolescenta, de exemplu hiperactivitatea. Cu toate acestea, alte simptome, precum capacitatea redusa de atentie, dezorganizarea si impulsivitatea, pot continua chiar si la maturitate.

Persoanele cu ADHD isi pot gestiona simptomele folosind o varietate de tratamente diferite. Acestea includ terapia comportamentala, schimbarea stilului de viata si administrarea medicatiei prescrise de medic. Multi oameni opteaza pentru o combinatie a acestor trei metode.

Academia Americana de Pediatrie recomanda copiilor cu varste de cel putin 6 ani sa incerce combinarea terapiei comportamentale cu medicatie. In schimb, copiii mai mici de 6 ani ar trebui sa realizeze doar terapia comportamentala inainte de a incerca si metodele medicamentoase.

In cadrul terapiei comportamentale, copilul va lucra cu un terapeut pentru a invata comportamente noi ce le pot inlocui pe cele problematice. De asemenea, terapeutul poate ajuta copilul sa invete sa-si exprime sentimentele in moduri diferite. Odata cu inaintarea in varsta, la succesul terapiei contribuie si alti factori, astfel incat se recomanda practicarea regulata de exercitii fizice, adoptarea unei diete echilibrate si a unui program de somn odihnitor.

Unii oameni cu ADHD se confrunta cu numeroase probleme de somn, inclusiv dificultati de adormire, de trezire sau de mentinere a somnului. Acest lucru poate agrava simptomele pe care le vor experimenta in timpul zilei, de exemplu dificultatea de a acorda atentie unor anumite evenimente sau lucruri/persoane.

Specialistii din domeniu recomanda urmatoarele sfaturi pentru crearea unor obiceiuri sanatoase de dormit:

- adoptarea unui program fix de somn, cu ore de culcare si trezire bine stabilite;
- pastrarea dormitorului complet intunecat si eliminarea tuturor dispozitivelor electronice pe timpul noptii, deoarece acestea pot interfera cu somnul;
- evitarea consumului de cofeina, mai ales la ore tarzii sau apropiate orelor de culcare;
- evitarea utilizarii dispozitivelor cu ecrane cu cel putin o ora inainte de culcare.
- persoanele cu ADHD au raportat ca medicamentele destinate acestei afectiuni pot avea efecte si asupra somnului. De obicei, medicamentele stimulante pot fi utilizate cu succes in controlul simptomelor produse de ADHD. Expertii considera ca aceste medicamente cresc nivelul de dopamina de la nivelul creierului, ajutand astfel persoanele aflate sub tratament sa isi poata mentina atentia. Medicamentele stimulante sunt insotite si de efecte secundare, din acest motiv incercandu-se inlocuirea lor cu alte terapii.

Medicamentele non stimulate pot ajuta, de asemenea, la reducerea impulsivitatii si a altor simptome produse de ADHD. Antidepresivele sunt o alta optiune valabila de tratament, avand efecte semnificative asupra nivelurilor de dopamina si noradrenalina.

Persoanele cu ADHD pot considera ca este dificil sa acorde atentie unor lucruri sau sa isi controleze comportamentele impulsive. Cu toate acestea, exista cazuri in care apare hiperconcentrarea, simptom considerat a fi contrariul manifestarilor obisnuite.

Hiperconcentrarea poate determina o persoana sa nu isi poata schimba atentia de la lucrurile care o intereseaza. De obicei, aceasta manifestare apare in cazul adultilor, dar exista si numeroase exceptii ce apar la copii si adolescenti.

In orice caz, trebuie cunoscut faptul ca exista mai multe optiuni de tratament ce pot gestiona cu succes simptomatologia produsa de ADHD. In multe dintre cazuri, medicii pot indica o combinatie dintre aceste optiuni, astfel incat sa se obtina cele mai bune rezultate.

Bibliografie:
ADHD: Clinical practice guideline for the diagnosis, evaluation, and treatment of attention-deficit/ hyperactivity disorder in children and adolescents. (2011). https://pediatrics.aappublications.org/content/pediatrics/128/5/1007.full.pdf
Attention-deficit/hyperactivity disorder (ADHD): The basics. (2016). https://www.nimh.nih.gov/health/publications/attention-deficit-hyperactivity-disorder-adhd-the-basics/index.shtml
Healthy sleep tips. (n.d.). https://www.sleepfoundation.org/articles/healthy-sleep-tips
Hupfeld, K., et al. (2019). Living “in the zone”: Hyperfocus in adult ADHD [Abstract]. https://link.springer.com/article/10.1007%2Fs12402-018-0272-y
Katusic, M. Z., et al. (2011). Attention-deficit/hyperactivity disorder in children with high IQ: Results from a population-based study. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3095845/
Ozel-Kizil, E. T., et al. (2016). Hyperfocusing as a dimension of adult attention deficit hyperactivity disorder [Abstract]. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S089142221630213X?via%3Dihub
Segal, R., & Smith, M. (2019). Treatment for adult ADHD. https://www.helpguide.org/articles/add-adhd/treatment-for-adult-adhd-attention-deficit-disorder.htm
Symptoms and diagnosis of ADHD. (2018). https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/diagnosis.html
Treatment of ADHD. (2019). https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/treatment.html