Astigmatismul: beneficiile si riscurile optiunilor de tratament

Astigmatismul este o imperfectiune a curburii globului ocular care cauzeaza tulburari de vedere atat pentru aproape, cat si pentru distanta.

Ca sistem optic, globul ocular este format din doua lentile: una la suprafata (corneea - structura transparenta care acopera irisul si pupila) si una in interior (cristalinul structura care are rolul de acomodatie, adica ne permite sa vedem la aproape fara ochelari pana in jurul varstei de 40 de ani).

Cand razele de curbura ale uneia dintre aceste doua lentile nu sunt egale, adica atunci cand suprafata uneia dintre lentile nu este perfect rotunda (ca o minge), ci mai aplatizata (ca un ou), apare astigmatismul.

Rolul celor doua lentile este sa refracte toate razele luminoase ce intra in ochi si sa formeze o imagine clara exact pe retina (structura nervoasa de la nivelul fundului de ochi). Atunci cand acest lucru nu se intampla suntem in fata unui viciu de refractie. Daca imaginea se formeaza in fata retinei apare miopia, daca imaginea se formeaza in spatele retinei apare hipermetropia, iar daca imaginea nu este clara, ci deformata, apare astigmatismul.

Astigmatismul poate fi singurul viciu de refractie al unui ochi, sau, mult mai frecvent, poate coexista fie cu miopia, fie cu hipermetropia. Atunci cand este cauzat de o imperfectiune in sfericitatea corneei, poarta numele de astigmatism cornean, iar cand apare din pricina unei imperfectiuni in sfericitatea cristalinului, se numeste astigmatism lenticular.

Persoanele care au astigmatism se confrunta cu:

- vedere incetosata sau distorsionata, atat pentru aproape, cat si pentru distanta;
- oboseala;
- dureri de cap;
- dificultati mai mari la vederea nocturna;
- micsorarea fantei palpebrale (strans din ochi) pentru a vedea mai clar;
- disconfort ocular si inrosire;
- schimbarea pozitiei capului pentru a vedea mai clar.

Marea majoritate a persoanelor au un astigmatism fiziologic, si acesta nu necesita corectie. Acesta este in jurul valorii de 0,50 pana la 1 dioptrie. Astigmatismul ce depaseste 1 dioptrie necesita corectie, deoarece persoanele cu astigmatism au acuitate vizuala scazuta. Aceste persoane vad mai clar unele cifre sau litere care au unghiuri (1 sau 4), dar mult mai slab pe cele cu bucle si astfel le incurca (de exemplu pe 3 cu 8, pe 6 cu 9).

Pentru stabilirea diagnosticului de astigmatism este necesar un consult facut de un optometrist sau de un medic oftalmolog. Atentie, copiii nu isi dau seama singuri ca au o problema de vedere fiindca nu stiu ca ar putea vedea si altfel. Asa ca, in momentul in care observati unul dintre simptomele de mai sus, este necesar sa faceti o programare pentru o consultatie.

Un examen oftalmologic complet presupune o serie de teste pentru a verifica sanatatea globilor oculari si pentru a determina modul in care acestia refracta lumina. Medicul oftalmolog va folosi diferite instrumente si aparate, va aduce lumini puternice direct spre ochi si va va pune sa priviti prin diferite lentile. In urma acestor teste, daca este cazul, va prescrie o corectie optica (reteta de ochelari).

Astigmatismul cornean este determinat genetic si apare de la nastere. Acest tip de astigmatism nu creste ca valoare dioptrica odata cu inaintarea in varsta si nu se agraveaza prin folosirea indelungata a calculatorului.

Situatiile in care astigmatismul apare pe parcursul vietii sunt anumite boli corneene dobandite - infectii, ulcere, cicatrice, operatii sau boli degenerative - asa cum este keratoconus – afectiune corneana ce se manifecta prin subtiere progresiva a corneei centrale sau paracentrale.

Astigmatismul lenticular poate aparea pe parcursul vietii tot in cadrul unor boli dobandite, cea mai frecventa fiind cataracta.

Scopul tratamentului astigmatismului este de a imbunatati claritatea vederii si confortul ocular.

Corectia poate fi facuta cu lentile aeriene (ochelari), lentile de contact sau prin chirurgie. Ochelarii sunt cea mai utilizata metoda de corectie a astigmatismului.

Lentilele ochelarilor neutralizeaza viciul de refractie al ochiului pentru a aduce imaginea clara pe retina. Pot fi folositi la copiii de toate varstele si la adulti. Este foarte importanta insa pozitia ochelarilor pe fata (ochelarii trebuie sa stea sus pe piramida nazala, trebuie privit prin centru focal al lentilei si nu se inclina capul).

Lentilele de contact moi ofera un plus de claritate datorita faptului ca nu mai exista spatiu intre lentila de corectie si cea anterioara a ochiului (adica lentila sta direct pe cornee). Acestea ofera si un camp vizual mai larg deoarece nu mai exista limitarile ramei de ochelari. Insa rigurozitatea in ceea ce priveste igiena este mult mai mare (portul necorespunzator al lentilelor de contact creste mult riscul unor infectii grave ale corneei).

In ultimii ani s-a dezvoltat foarte mult ortokeratologia – corectia viciilor de refractie prin lentile de contact dure, care se poarta pe parcursul noptii, astfel incat pe timpul zilei nu mai este nevoie de nicio corectie).

In ceea ce priveste chirurgia, se poate opta pentru chirurgie de suprafata sau intraoculara. Chirurgia de suprafata, chirurgia refractiva, presupune remodelarea supafetei corneene cu ajutorul unui laser, prin diferite tehnici, astfel incat sa fie combatul viciul de refractie si imaginea sa se formeze clara pe retina. Aceasta este recomandata dupa ce se incheie perioada de crestere.

Chirurgia intraoculara este aceeasi ca in cazul operatiei de cataracta, adica se indeparteaza cristalinul natural si in locul lui se implanteaza unul artificial. Cristalinul artificial este insa mai special, este toric, adica va contine si dioptrii cilindrice si va trebui pozitionat pe un anumit ax astfel incat sa fie contrabalansat astigmatismul indus de cornee.

Fiecare dintre metodele de tratament descrise anterior are beneficii si neajunsuri, cat si riscuri. Pentru a vedea care este cea mai buna optiune este necesar un examen oftalmologic complex si o discutie cu medicul, in urma careia pacientul intelege ce presupune fiecare optiune de tratament.