Fasceita necrozanta

Vezi galerie foto

Fasceita necrozanta este o infectie bacteriana rara, care poate distruge pielea si tesuturile moi de sub ea, incluzand grasimea si tesutul care acopera muschii (fascia). Deoarece aceste tesuturi mor rapid (se necrozeaza rapid) o persoana cu fasceita necrozanta se spune ca este infectata cu o bacterie "mancatoare de carne", in mod special Streptococcus pyogenes.

Fasceita necrozanta este o boala rara dar grava. In jur de 30% dintre cei care dezvolta fasceita necrozanta decedeaza din cauza ei. Majoritatea persoanelor care dezvolta boala se afla intr-o stare de sanatate buna inaintea infectiei.

Persoanele care au un risc crescut de a face infectia sunt cele care:

-au un sistem imun slabit sau o lipsa a anticorpilor necesari luptei impotriva infectiei
-au o boala cronica cum ar fi diabetul zaharat, cancerul, boli renale sau care afecteaza ficatul
-au taieturi postchirurgicale, incluzand epiziotomia
-au avut recent varicela sau o infectie virala care a cauzat eruptie cutanata
-folosesc medicamente steroidiene care scad rezistenta organismului la infectii.

Fasceita necrozanta poate fi data de mai multe bacterii. Cea mai obisnuita cauza este infectia streptococica, cu bacterii apartinand streptococilor de grup A, cel mai des fiind implicat Streptococcus pyogenes, acesta fiind implicat si in etiologia altor infectii (faringita streptococica, impetigo). De obicei infectiile date de aceste bacterii sunt usoare. Exista si cazuri rare, in care bacteria produce o toxina care ataca tesutul subcutanat si determina o infectie mai grava, care poate disemina prin intermediul sangelui la nivelul plamanilor si a altor organe.
Infectia mai poate fi determinata si de Vibrio vulnificus. Infectia data de aceasta bacterie poate aparea daca o rana vine in contact cu apa din ocean, cu carnea cruda a unor pesti de apa sarata sau daca apar rani la manipularea crustaceelor, cum ar fi crabii. Aceste infectii apar mai ales la cei care au infectii cronice ale ficatului (ciroza).

Alta forma de fasceita necrozanta poate fi cauzata de bacteriile care colonizeaza colonul; aceasta forma apare mai frecvent la persoanele care sufera de diabet sau boala arteriala periferica. Ocazional, persoanele care au rani impuscate sau tumori la nivelul colonului pot dezvolta fasceita necrozanta.
O mica rana de la nivelul pielii permite bacteriei sa patrunda la nivelul tesutului subcutanat (de sub piele). In unele cazuri infectia poate aparea, de asemenea, la locul unei contuzii la nivelul muschilor, chiar daca nu exista zona de continuitate la nivelul tegumentului. Se poate intampla ca locul de unde a pornit infectia sa nu fie evident, deoarece bacteria poate circula prin intermediul circuitului sangvin spre alte parti ale corpului.
Bacteria care produce toxinele care cauzeaza fasceita necrozanta, poate trece de la o persoana la alta. Cu toate acestea o persoana care contacteaza bacteria este putin probabil sa faca o infectie grava, daca nu are o rana deschisa, varicela sau un sistem imun slabit.

Simptomele fasceitei necrozante pot aparea rapid, in unele cazuri mai repede de 24 de ore de la lezarea usoara a tegumentului (pielii). Instalarea rapida a simptomelor este un indiciu important ca trebuie apelat la consultul medical. O alta caracteristica a acestei boli, este faptul ca durerea de la nivelul ranii este cu mult mai mare decat ar fi de asteptat de la o asemenea rana.
Fasceita necrozanta afecteaza in principal extremitatile, in mod particular picioarele, dar poate afecta orice parte din corp.

Cele mai obisnuite simptome timpurii sunt:

-durere severa, aparuta brusc, in zona afectata
-febra, greturi, varsaturi, stare de oboseala si alte simptome asemanatoare cu cele din gripa
-eritem (roseata), caldura locala, tumefierea zonei (umflare, edem), papule cu lichid in zona infectata.

Daca infectia este profunda in tegument, aceste simptome ale inflamatiei nu apar imediat.
Simptomele tardive sunt:

-semne de soc (incluzand confuzie, stare de lesin, ameteli), care sunt accentuate la ridicarea din sezut sau la aplecare; aceste simptome sunt date de scaderea presiunii arteriale
-descuamarea (decojirea) si decolorarea pielii in zona afectata, care sunt semne de necroza tisulara sau gangrene.
Un loc obisnuit de patrundere a bacteriei este la nivelul unei rani (arsura, taietura, julitura, muscatura sau intepatura de insecta):
-la 24 de ore de la patrunderea bacteriei la nivelul ranii apare tumefiere (umflare), cresterea temperaturii locale, eritemul (roseata) si cresterea sensibilitatii, care se extinde rapid de la sediul initial al ranii
-in 24-48 de ore de la aparitia semnelor locale, culoarea se modifica de la rosu la purpuriu si apoi albastru; se pot forma papule cu continut lichid galbui
-la 4-5 zile de la infectie se dezvolta gangrena
-in 7-10 zile tegumentul necrozat se desprinde de cel sanatos, in timp ce infectia se raspandeste spre alte tesuturi.

Cu toate acestea, anumite tipuri de bacterii (cum ar fi streptococii) pot fi mai agresive, tot acest proces durand doar 2-4 zile.

In mod normal, in momentul prezentarii la medic, persoana cu fasceita necrozanta are o stare alterata si boala este deja agravata. De obicei este nevoie de tratament, pentru stabilizarea pacientului datorita starii de soc, inainte ca rezultatele analizelor sa fie disponibile.

Investigatiile care se fac intr-o suspiciune de fasceita necrozanta sunt:

-testele sangvine de rutina, cum ar fi tabloul sangvin, ionograma serica, creatinfosfokinaza (CPK) si proteina C reactiva
-culturi din plaga si tegument, care se obtin in timpul tratamentului chirurgical pentru a se determina bacteria raspunzatoare de infectie; pentru identificarea bacteriei se folosesc substante chimice speciale si coloranti
-radiografia toracica, pentru a cauta semne de afectare pulmonara
-alte radiografii, pentru a cauta urme de gaz sau pungi cu fluid cauzate de infectie.

Uneori se apeleaza la examinarea CT (tomografia computerizata) sau RMN (rezonanta magnetica nucleara) daca diagnosticul nu e sigur sau daca se doreste aflarea profunzimii infectiei. Daca diagnosticul de fasceita necrozanta este suspectat, indepartarea chirurgicala este necesara, atat pentru a confirma diagnosticul cat si pentru a stopa raspandirea infectiei. Persoana bolnava s-ar putea sa necesite si alte investigatii, depinzand de modul de dezvoltare a bolii si de problemele pe care le-a ridicat.

Persoana cu fasceita necrozanta necesita tratament medicamentos, in spital, imediat ce boala este suspectata. De obicei bolnavul este internat in sectia de terapie intensiva (ATI).
Tratamentul de urgenta al fasceitei necrozante este crucial. Cu cat se instituie mai repede tratamentul, cu atat este mai probabil ca persoana sa se refaca mai bine si sa se evite complicatiile, cum ar fi amputarea membrului afectat sau chiar moartea.

Tratamentul se concentreaza pe:

-lupta impotriva infectiei si a raspandirii sale, apeland la tratamentul chirurgical pentru indepartarea tesutului bolnav
-tratamentul medicamentos (antibiotice si imunglobuline administrate intravenos) pentru a distruge bacteria care a cauzat infectia
-terapie cu oxigen hiperbar, in unele cazuri
-tratamentul complicatiilor cum ar fi socul, problemele respiratorii si insuficienta pluriorganica.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical (debridarea chirurgicala) este necesar aproape intotdeauna, pentru a indeparta tesutul necrozat care rezulta de pe urma infectiei, pentu a scadea numarul de bacterii prezente in organism, pentru a indeparta toxinele si a impiedica raspandirea bacteriei. Majoritatea pacientilor necesita mai multe interventii pana la controlul infectiei.Amputarea membrelor sau a organelor afectate, poate fi necesara in unele cazuri pentru a salva viata pacientului, aceasta operatiune fiind necesara in functie de gravitatea infectiei sau locul de extindere.

Tratament medicamentos

Antibioticele intravenoase, cum ar fi clindamicina sau penicilina, sunt folosite in mod obisnuit pentru a distruge anumite bacterii care pot fi implicate in etiologia fasceitei necrozante (cum ar fi streptococii sau stafilococii) sau pentru a distruge toxinele. Cand se suspecteaza implicarea altor bacterii (in cazul diabeticilor sau a persoanelor care s-au infectat in spital, ele fiind internate pentru ale cauze initial) se vor utiliza antibiotice cu spectru larg.
Imunoglobulinele intravenoase pot fi folosite in paralel cu tratamentul chirurgical sau cu cel antibiotic, pentru tratamentul fasceitei necrozante. Ele intaresc sistemul imunitar si reduc efectele toxinelor bacteriene. Nu este inca sigur daca tratamentul cu imunoglobuline ajuta la vindecarea bolii.

Oxigenoterapia

Tratamentul cu oxigen hiperbar, care furnizeaza organismului nivele ridicate de oxigen, poate fi folositor in controlul infectiei si scade necesitatea tratamentului chirurgical. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe studii inainte ca acest tratament sa poata fi indicat celor cu fasceita necrozanta.

Tratamentul complicatiilor

Tipul de tratament aplicat, depinde de evolutia bolii si de complicatiile care apar.
Socul, insuficienta renala si problemele respiratorii datorate afectarii plamanilor (sindromul de detresa respiratorie a adultului) sunt complicatiile cele mai frecvente. Un numar mare dintre persoanele cu fasceita necrozanta, vor necesita folosirea aparatului de dializa pentru tratamentul insuficientei renale si aproape jumatate dintre cei infectati, vor necesita folosirea ventilatorului mecanic pana la ameliorarea starii de sanatate.

De retinut!

Persoana cu fasceita necrozanta va avea nevoie de tratament spitalicesc. Tratamentul trebuie aplicat imediat daca apar simptomele acestei boli. Aproximativ 30% dintre cei care contacteaza boala nu vor supravietui infectiei. Tratamentul imediat este esential pentru o recuperare reusita.

Majoritatea persoanelor nu vor face boala. Fasceita necrozanta apare doar daca bacteria patrunde in organism pe la nivelul unei plagi sau a altei rani de la nivelul tegumentului. In cazuri rare, bacteria poate trece de la o persoana la alta in urma unui contact apropiat, cum ar fi prin sarut. Persoanele care traiesc sau dorm in aceiasi casa cu persoanele cu fasceita necrozanta, sau cele care vin in contact direct cu gura, nasul sau puroiul dintr-o rana, de la o persoana cu fasceita necrozanta, au un risc mai mare de a face infectia (de a fi contaminati). Daca o persoana a venit in contact cu o alta, care a dezvoltat fasceita necrozanta, este putin probabil ca acelei persoane medicul sa-i recomande tratament cu antibiotice pentru a reduce riscurile aparitiei bolii. Daca apar simptome ale acestei boli, dupa un contact apropiat cu o persoana care are fasceita necrozanta, trebuie consultat imediat un medic.

Majoritatea persoanelor care fac aceasta boala au o stare de sanatate buna inaintea infectiei.
Riscul de a face boala poate fi diminuat prin:

-spalarea frecventa a mainilor
-mentinerea curata a plagilor (acestea includ: taieturi, arsuri, rani cauzate de varicela sau zona zoster, muscaturi de animale sau insecte, plagi chirurgicale)
-urmarirea semnelor de infectie, cum ar fi: cresterea durerii, umflarea (edemul), caldura locala sau eritem in jurul plagii sau cresterea temperaturii corporale peste 37,8 grade Celsius fara un motiv evident; daca apar semne de infectie trebuie imediat consultat medicul
-daca apare febra, frison sau durere puternica dupa o fortare musculara sau dupa o luxatie, este necesar, de asemenea, un consult imediat; aceste semne s-ar putea datora unei infectii a tesuturilor moi
-in cazul aparitiei durerii de intensitate mare, a edemului sau a febrei, nu este recomandat tratamentul cu antiinflamatoare nonsteroidiene (cum ar fi ibuprofenul); daca este vorba de o infectie a tesuturilor moi, aceste medicamente pot reduce temporar simptomele fara a trata boala si poate intarzia prezentarea la medic pentru primirea de ingrijiri medicale.